Treceți la conținutul principal

Într-o zi va fi o zi

 

Trecutul există în viitor…

Trecutul vine în zilele când o dorinţă ţi se îndeplineşte sau când acea dorinţă se transformă în alta, mai mică sau mai mare, mai frumoasă pentru tine sau mai înnourată pentru alţii.

Trecutul există în viitor pentru că altfel nu ai mai fi avut când să îţi pui în gând acea dorinţă.

Viitorul există în trecut.

Dacă nu ar fi aşa copacii nu ar mai ştii că trebuie să îşi ofere mugurii soarelui. Nu ar putea să spere la oamenii ce se aşează la poalele lor pentru umbră.

Dacă viitorul nu ar exista în trecut nu ai fi ştiut că ai primit mai multă iubire decât ai dat deşi simţi că ai dat cât ai putut în dragoste. Viitorul te va învăţa asta pentru că există exemplul iubirilor trecute.

Prezentul nu există decât pentru o clipă.

Prezentul durează cât o bătaie de inimă. Bătăile inimii sunt limitate genetic. Nimeni nu trăieşte mai mult sau mai puţin ca altul dacă le calculam numărul de bătăi ale inimii.

Viaţa noastră durează doar atât cât acele câteva zeci de mii de bătăi de inimă se aud în piepturile noastre. Inima unora bate mai repede în timpul unui minut şi ei vor muri mai tineri.

Nu văd în acest caz de ce trebuie să trăiesc viaţa ca şi cum mâine ar fi ultima zi, de ce să măresc pulsul pentru ca apoi să nu am timpul să fiu bătrân şi înţelept pentru pruncul meu şi cândva nepoţii ce îi voi avea aşezaţi pe genunchi?

Într-o zi va fi o zi când îmi voi ţine copilul de numai câţiva anişori pe piept, adormit cu capul la inima mea, dat uşor în leagăn de burtica mea deloc lucrată la sală pe care el se va odihni cu braţele lui micuţe îmbrăţişând-o. Vreau ca bătăile inimii ce le va simţi să fie lente pentru ca lecţia ce o dau pruncului meu să fie să îşi trăiască viaţa lung să aibă timpul să înveţe despre lume. Să aibă timp pentru el şi cei pe care îi va iubi.

Eu pentru asta trăiesc azi.

Într-o zi va fi o zi când poate voi schimba ceea ce scriu în aceste rânduri. Sper să fie într-un trecut fericit.

Comentarii

Maria a spus…
Imi place mult cum scrii si blogul cum arata si muzica.succes in viitor:)
Rafael a spus…
Se poate cumva ca trecutul sa fie defapt un viitor?OARE IL PUTEM SCHIMBA?
Den a spus…
Hmmm....Initial mi s-a parut destul de ciudata chestia asta cu trecutul este viitor si invers, insa dupa ce am luat textul de la capat, am prins ideea de timp interior...
Insa, ca si observatie personala, nu cred ca facem ceva cu premeditare; adica nu ne gandim foarte des ca ceva ce fac acum poate deveni viitor prin implicatia pe care o dau sau ca ceva ce voi face va deveni trecut la un moment dat :D
Anonim a spus…
Buna.Imi place foarte mult cum scrii si as vrea sa te adaug la blogrollul meu daca nu te deranjeaza.Si as vrea sa te rog ceva daca nu te deranjeaza.peste cateva zile va fi ziua iubitului meu si am sa-i fac cadou o carte cu mai multe texte care imi plac si care cred ca i se potrivesc.Am gasit unele scrise de tudor chirila altele de mihaela radulescu si am gasit si cateva scrise de tine.As putea sa le folosesc?Am sa scriu ca sunt scrise de tine bineinteles.Astept un raspuns pe http://denise9.wordpress.com sau pe denise_musat@yahoo.com
Iti multumesc anticipat:)

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii...