Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Sa scriu, sa urlu, sa arunc lacrimi peste suflete moarte, peste trupurile celor din jur in care daca ar mai licari putina lumina as putea sa imi imaginez strazi pline de ceea ce vom numi curand craciun. Dar toti sunt inchisi, incuiati, fara baterii, fara curent in ei, fara orice alta sursa ce ar face becurile care astept sa le vad in ei, sa luceasca. Sunt singur si nealintat, singur si fara siguranta ca ceea ce simt este definit si destinat cuiva. Nimanui nu-i pasa sa primeasca ceva decat daca satisface criterii fizice. As putea sa fiu si eu ceva in lumea unui om?... Cine m-ar vrea viu? Pentru ce?... Pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce sunt ei in comparatie cu mine?... traiesc pentru mine sau pentru ca altii sa se compare cu “prostul ala”, “ala care lucreaza acolo”, ala care “arata asa”, “ala care nu are aia, ailalta?”… O sa stau odata gol in albul zapezii intr-un loc unde mii, caci mii sunt cei ce ma cunosc, sa apara si sa ma vada asa cum nimeni nu stie ca pot arata. Iubirea e c

Bate un vant rece. Nori din ce in ce mai sumbri si plini de tristete se aduna pe un cer ce odinioara era plin de lumina calda a celor 2 anotimpuri in care si inima mea contribuia cu ceea ce simtea la crearea unor zile de vreme buna. E din ce in ce mai frig. Vor cadea picaturi adunate ce se vor sparge brutal de acoperisuri tari, pietre si gauri in asflat, de persoane trecatoare ce vor cauta sa fuga din calea lor... Picaturile isi stiu destinul in drumul lor spre pamant. Unele daca vor avea norocul timpului se vor transforma in fulgi de zapada si din nou, in raceala lor vor cadea pentru a se topi de acoperisuri umede, de gropi umplute cu apa, de persoane ce le vor cauta dar le vor omori cu caldura lor. De multe ori omoram lucruri reci prin caldura noastra. Lucruri reci ce adunate, sunt frumoase. De multe ori am crezut ca ceea ce nu e bun langa tine ma raceste. Am omorat sentimente pentru a da nastere unora noi. Am dat nastere dorului, ingaduintei si unei noi etape de maturizare. Am d

Involburat ce a iesit din tine, atunci cand ai vrut sa vorbesti, sa rastesti …. Sa dai afara toate vorbele ce le simteai …. Ce le simteai in suflet, si apoi se vedeau in lacrimile ce le aveai in ochi sau in nodurile din gat … ma bucur ca dupa putin timp ai zis ca te simti mai bine … ca esti tu cel care erai, si parte ce vreau sa o aud mai des …. Si sa ramana mult timp …. Da, poate ca … cateodata singuratatea e mai buna, sau poate e mai ok, dupa ceea ce ai apucat sa duci pana acu, da cum e si mai frumos, e mai bine cand ai pe cineva alaturi … cand ai o persoana care te poate sprijini, te poate ajuta, iti poate da tot ce are mai bun si iti arata ca tine la tine …. Da asta atunci cand e persoana care trebuie, cand e pers cu care EGALITATEA exista si se poate imparti …. Dragostea exista … e poate cel mai frumos lucru, cand ajungi sa il traiesti cu adevarat si ptr cine trebuie mai ales … trebuia pretuita la maxim si venerata pana in ultimul punct … dar indiferent de cum e si de ce am a

Ingerii nu plang, sunt prea tineri... Sper ca au pelcat cu zambete spre lumea in care noi nu ii mai putem simti, vedea.. unde ii putem adora pur si simplu... Sa aprindem o candela pentru iubire. pentru frumusetea ochilor, frumusetea vocii ce si-a pus aprenta pe toata fiinta mea! Multumesc ca ai trait, ai cantat Laura Stoica! Iti ofer ce nu pot oferi, iti daruiesc gandul, lacrima si zilele ce le am in care te ascult si ma faci sa retraiesc amintiri. Un mic si neimportant omagiu dar paote o ocazie de reamintire pentru altii. Sa te odihnesti fericita in lumea ta de ingeri! Esti ingerul ce il ador...

Un taram promis al armoniei... Vise ale noii generatii.. ne pierdem in nestire ca un fum din care suntem creati.. ne risipim, suntem copii pentru a deveni iar copii.. uitam de sunetele puternice ce bat in adancul nostru si carora le spunem batai de inima... uitam de durerea de cap care vesteste chinul interior al unui creier dornic de armonie.. Mergem la munca pentru a munci si zambi fals colegilor de munca, iesim in oras pentru a socializa sau pentru a ne minti de fapt ca avem prieteni... ne mintim mereu dar ne batem si cu pumnul in piept cand ne laudam cu valorile noastre infundate de fapt in cele mai mizere colturi ale fapturii noastre?... De ce sunteti asa? De ce nu invatati de la mine, de la voi, de la ce va inconjoara? va doare sa fiti puternici?.. va doare sa fiti egoisti? Fiti din nou asa cum v-ati nascut.. egali cu fiecare iar unde inegalitatea exista sa fie doar pentru ca voi sunteti aia mai buni si altii mai slabi si nu invers.. Vreau sa te cert! Vreau sa fiti buni