Treceți la conținutul principal

Vanturi ale schimbarii...

Bate un vant rece. Nori din ce in ce mai sumbri si plini de tristete se aduna pe un cer ce odinioara era plin de lumina calda a celor 2 anotimpuri in care si inima mea contribuia cu ceea ce simtea la crearea unor zile de vreme buna. E din ce in ce mai frig. Vor cadea picaturi adunate ce se vor sparge brutal de acoperisuri tari, pietre si gauri in asflat, de persoane trecatoare ce vor cauta sa fuga din calea lor... Picaturile isi stiu destinul in drumul lor spre pamant. Unele daca vor avea norocul timpului se vor transforma in fulgi de zapada si din nou, in raceala lor vor cadea pentru a se topi de acoperisuri umede, de gropi umplute cu apa, de persoane ce le vor cauta dar le vor omori cu caldura lor. De multe ori omoram lucruri reci prin caldura noastra. Lucruri reci ce adunate, sunt frumoase. De multe ori am crezut ca ceea ce nu e bun langa tine ma raceste. Am omorat sentimente pentru a da nastere unora noi. Am dat nastere dorului, ingaduintei si unei noi etape de maturizare. Am dat nastere unor noi greutati care ne fac bine dar care golesc un trup de curajul ce il adusesei, de o incredere desi firava se inversuna sa creasca. Crestea cu frunze de iluzii, cu minciuni noi si vorbe aruncate ce te-au ranit si m-au ranit si au ranit pe toti care ne stiau. Mai mult sau mai putin. dar crestea. Nu voi regreta niciodata ce am simtit. Si iti multumesc. Azi, ma voi inveli iar cu vantul, parul iar mi se va zburli pe brate de raceala spatiului ce ma inconjoara inafara...Ma voi saruta si azi cu cel ce il vad in oglinda iar buzele imi vor fi reci si ele. Ma voi scufunda in ochii mei caprui, culoare calda, dar pamantii precum bulgarii ce ma vor acoperi sa uit. Ma voi gandi si multumi fiintei ce a fost langa mine. Cu dor, fostul tau, fostul vostru.

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...