Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Bate un vant rece. Nori din ce in ce mai sumbri si plini de tristete se aduna pe un cer ce odinioara era plin de lumina calda a celor 2 anotimpuri in care si inima mea contribuia cu ceea ce simtea la crearea unor zile de vreme buna. E din ce in ce mai frig. Vor cadea picaturi adunate ce se vor sparge brutal de acoperisuri tari, pietre si gauri in asflat, de persoane trecatoare ce vor cauta sa fuga din calea lor...
Picaturile isi stiu destinul in drumul lor spre pamant. Unele daca vor avea norocul timpului se vor transforma in fulgi de zapada si din nou, in raceala lor vor cadea pentru a se topi de acoperisuri umede, de gropi umplute cu apa, de persoane ce le vor cauta dar le vor omori cu caldura lor. De multe ori omoram lucruri reci prin caldura noastra. Lucruri reci ce adunate, sunt frumoase. De multe ori am crezut ca ceea ce nu e bun langa tine ma raceste. Am omorat sentimente pentru a da nastere unora noi. Am dat nastere dorului, ingaduintei si unei noi etape de maturizare. Am dat nastere unor noi greutati care ne fac bine dar care golesc un trup de curajul ce il adusesei, de o incredere desi firava se inversuna sa creasca. Crestea cu frunze de iluzii, cu minciuni noi si vorbe aruncate ce te-au ranit si m-au ranit si au ranit pe toti care ne stiau. Mai mult sau mai putin. dar crestea. Nu voi regreta niciodata ce am simtit. Si iti multumesc.
Azi, ma voi inveli iar cu vantul, parul iar mi se va zburli pe brate de raceala spatiului ce ma inconjoara inafara...Ma voi saruta si azi cu cel ce il vad in oglinda iar buzele imi vor fi reci si ele. Ma voi scufunda in ochii mei caprui, culoare calda, dar pamantii precum bulgarii ce ma vor acoperi sa uit. Ma voi gandi si multumi fiintei ce a fost langa mine.
Cu dor, fostul tau, fostul vostru.
Comentarii