Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

S-a născut ca o briză conturată în forma unui elefant aşezat pe un cer de opal. A coborât transparent pentru a se privi în oglinda unui râu ca apoi să îi neliniştească suprafaţa în falduri de valuri. A găsit apoi o piatră pe care a încercat să o plimbe alături de el dar care a rămas hotărâtă în loc alegând să fie mută la sunetul copilăriei micului vânt. A dat târcoale unei alei prăfuite şi când s-a decis să meargă pe acolo a traversat-o iute alungat de câinii ce se zbârleau de ciudă că frunzele îi dansau printre pletele transparente şi ele... A privit printre geamuri şi i-a fost foame de căldura ce sângele o aduce în inima oamenilor pe care îi vedea închişi între zidurile unor case ce trec printre timpuri  de culoare vineţie. S-a urcat pe frunze de iederă şi a coborât printre ramuri de trandafiri înţepaţi cu proprii lor spini. A oftat apoi privind cu ochi cenuşii cerul şi lumea rotundă şi, rătăcit pe drumuri moderne cu buticuri colorate, îşi îmbrăţişă trupul răcit de singurătate.

Uneori ridic privirea spre înaltul cerului şi văd umbra Soarelui ce stă nepăsător precum o iarnă aşezată peste o vară ce îşi închide ochii obosită de lumea ce a trecut pe lângă ea… Uneori privesc pe unde calc şi, cu privirea în pământ, văd stelele căzute şi sfărâmate, strivite de minţile înstrăinate de bunătate ale oamenilor ce trec peste ele fără a se murdări pe tălpi de praful strălucitor al acestora… Sunt oameni cu vârste prea mici dar care lovesc oameni mai mari, oameni mai mari ce poate au făcut în viaţa altora un bine precum aşa cum cei ce lovesc nu au ştiut să facă, alienaţi fiind de alcoolul, drogurile şi sunetele de bass ce agresiv le toacă firile nesusţinute de o personalitate proprie… Sunt oameni cu vârste mai mici ce lovesc oameni mai mari ce poate au suferit alungaţi fiind de toţi sau majoritatea ce legal măcar ar trebui să-i iubească şi astfel au trebuit să lupte cu viaţa la vârste mai mici decât a celor ce îi lovesc şi  judecă deşi cei ce îi judecă abia dacă ştiu c

E un “La mulţi ani!” târziu spus pentru voi, Gabriela C. şi Vali O. Linişte… Linişte deasupra cerului astăzi, linişte sub straturile de frunze ce se aşează la somn, pe firele de pământ, asfalt şi iarbă, frunze ce sunt grele de atâta soare adunat în ele… Deasupra cerului, ieri , am găsit uşor neliniştit un zefir , stea gânditoare pe cerul nopţii… Acelei stele i-am scris despre liniştea fericită a toamnei mele, astfel: “Toamna aduce multa căldură... Pentru mine nu e decât puterea de a trage concluzii... E un mod în care, oriunde mă plimb, în zilele când soarele se mai arată după nori, e o ocazie să văd cum totul ia culoarea căldurii... E ca şi cum tot ce a fost adunat vara ca raze de soare se dă mai departe pământului (căderea frunzelor)… Şi în Herăstrău de exemplu, mai apar mici boboci de flori care se încăpăţânează să mai iasă la iveală pentru a da şi culoarea lor toamnei, sau, veveriţele ce fac mormane de frunze şi se aruncă sau se joacă pe sub ele oferind jocul lor mişcăril