Astăzi am descoperit o aplicație pentru telefonul meu. O aplicație în care în mod anonim poți citi cele mai intime secrete ale unui om ce are nevoie să facă o confesiune unui străin sau altor sute, dar niciodată cuiva apropiat. Una din acele confesiuni era însă și o dorință ce m-a făcut să cuget despre mine. Iar... ”Aș vrea să citesc o carte în care să fie scrise toate minciunile ce le-am rostit” M-am gândit automat la ultima minciună ce am rostit-o. Când a fost? Către cine a fost? De ce am spus-o? Ce mi-a adus bun? Care era adevărul... căci rețin minciuna dar nu mai știu exact realitatea... Ultima minciună a fost către mine însumi. Mi-am zis că mâine o să fiu mai bun ca azi. Mi-am zis că vreau să fiu cineva mai bun și am făcut asta, realizez acum, mai des decât ar fi sănătos. Te întrebi cum dorința mea de a fi mai bun e rea? Simplu... Mereu mi-am zis că vreau să fiu cineva . Nu mi-am spus că vreau să fiu tot eu, și eu să fiu cel ce e mai bun. Mi-am proiectat cumva dori
scrieri de Ciumbargi Denis