Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

... iar in clipa in care o rugaciune este rostita pentru prima oara se naste un zeu... Timp de 4 ani mi-am dorit sa obtin din nou ceea ce lasasem in urma... strazi aglomerate de masini si oameni, strazi luminate de vitrine imense in care culorile te inunda doar pentru a contribui la avalansa de sentimente ce fierbe in interiorul tau. Am cautat cuvinte care imi suna dulce ca "acasa" si am mai cautat o draga bucata din mine pe care am pierdut-o in clipa in care am lasat totul in urma mea pentru a imi implini dragostea pentru... nou. M-am intors dupa 4 ani si mi-am amintit de cel ce eram acum ceva timp. Mie mi se pare ca eram mult mai bun decat acum. eram plin de vise, plin de incredere, plin de prieteni, plin de puterea de a ma uita in proprii ochi. Acum sunt altul. Credeam ca nu mai pot fi cel ce a fost odata si ca schimbarea mea va fi ireversibila. Si am inceput apoi sa visez. Am inceput sa visez cand am facut primul pas pe peronul garii orasului in care demult venea

Fiecare viseaza... toti inafara de noi? Si uite asha dragii mei ca m-am gandit sa scriu despre vise. Ciudat subiect tinand cont ca e atat de complicat motivul... cineva aici langa mine spune "complicat prin simplitatea ce o manifesta prin speranta". Ehh.. fraza asta tocmai a nascut in mintea mea o noua intrebare pentru voi "cititorii" sau "necititorii" mei... Visul sau speranta - cine moare ultimul/utima? Ce este visul... este ceva ce ne face sa plutim atunci cand ne imaginam ca vom fi bogati, sau vom fi iubiti de cine ne dorim, sau cand vom avea tot ce pofteste inimioara?.. sau e ceva ce ne omoara atunci cand realizam ca nu am fost cu nimic buni in a ajunge sa obtinem ceea ce am visat?.. si ramanem cu deziluziile? Visul zice lumea... are mai multe forme: vis de zi, vis de noapte, vis de dragoste, vis de ura cand visam ca ne infrangem dusmanii.. cu toate ca si ei ne-au fost dragi la vremea lor... Sunt vise pasionale, vise pline de incarcatura emotio

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in

Femeia Moderna! - miscarile feministe sunt pentru stabilirea unei egalitati intre sexe. Si uite asha toate bune si mai putin frumoase pana la relatia barbat - femeie.. relatia de cuplu. Mi s-a pus o intrebare in aceasta seara. Daca am promis fetei pe care o iubesc fericirea si cum ca ii voi oferi mereu protectie... Eu vin si intreb... Intr-o relatie in care totul se va vrea si se vrea de fapt a fi perfect egal... Cine ar trebui sa ofere protectia cuplului? Ce inseamna de fapt protectie? Exista vreun mod de a ne proteja de tot ce e in jur? Cum sa mai promitem lucruri despre cuplu cand poate nimic nu e stabil si totul se prabuseste in jurul nostru? Cine crede in valoare, cine crede in sentimente si cine crede in partea materiala... Un cuplu inseamna mereu o singura minte, acelasi gand? Cine schimba siguranta cuplului? Femeia ce ofera mai mult?.. ce ofera mai mult barbatul?.. si ce ar trebui sa aduca in plus emanciparea si ce scartie in aplicarea ei? Nu e un articol obisnuit.

Frumusete sau grotesc? Multi il considera un geniu pe autorul acestor fotografii realizate "pe bune" cu mult mult timp inaintea aparitiei Photoshopului sau a altor programe ce ne ofera azi posibilitatea de a transforma o simpla si banala imagine intr-o capodopera de arta. Este geniu sau vreun bolnav cu mintea si cu sufletul? Este uman sa aduni cadavre si sa le redai o frumusete admirabila sau e mai bine sa le lasi sa "se odihneasca in pace"? Mie personal mi s-au parut absolut dementiale, in sensul bun al cuvantului, aceste fotografii insa din cauza controverselor iscate sunt curios care este si parerea voastra. Merita aceste lucrari pastrate sau ar trebui arse si uitate? Intrebarea mea ajutatoare este: Cine castiga nemurirea atat de mult cautata de fiecare muritor in parte? Artistul sau Cei ale caror cadavre le admiram in aceste imagini? Au obtinut ei astfel imortalitate? Sunteti invidiosi ca trupul vostru va putrezi intr-un mormant uitat in 10 ani de cei