Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...
... iar in clipa in care o rugaciune este rostita pentru prima oara se naste un zeu...
Timp de 4 ani mi-am dorit sa obtin din nou ceea ce lasasem in urma... strazi aglomerate de masini si oameni, strazi luminate de vitrine imense in care culorile te inunda doar pentru a contribui la avalansa de sentimente ce fierbe in interiorul tau. Am cautat cuvinte care imi suna dulce ca "acasa" si am mai cautat o draga bucata din mine pe care am pierdut-o in clipa in care am lasat totul in urma mea pentru a imi implini dragostea pentru... nou.
M-am intors dupa 4 ani si mi-am amintit de cel ce eram acum ceva timp. Mie mi se pare ca eram mult mai bun decat acum. eram plin de vise, plin de incredere, plin de prieteni, plin de puterea de a ma uita in proprii ochi.
Acum sunt altul.
Credeam ca nu mai pot fi cel ce a fost odata si ca schimbarea mea va fi ireversibila. Si am inceput apoi sa visez.
Am inceput sa visez cand am facut primul pas pe peronul garii orasului in care demult venea copilul din mine. Am inceput sa cred ca poate voi reusi pana la urma sa imi implinesc datoriile ce ma tin captiv intr-un oras care ma respinge si sa ma intorc in universul meu de copil. Ciudat.. era si o melodie cu numele asta...
M-am regasit in aer... lumini... in intuneric si in glasuri. M-am regasit in priviri si o privire a fost cea care acum ma face sa lupt. Doi ochi cu gene lungi, frumos arcuite, doi ochi caprui care m-au trezit la realitate si m-au sustinut chiar daca pentru scurt timp.
Acesti doi ochi vor pleca... sau voi pleca de langa ei. Acesti doi frumosi ochi sunt atat de departe si simt nevoia sa ii revad pentru a-mi oferi din puterea lor.
Ochii acestia sunt ai fostei iubiri?... sunt ochii iubirii de acum?... Sunt ochii iubirii ce va veni?... Sunt ochii mei?
Comentarii
Cat despre ochii care-ti vor da putere...poate vor fi cei in a caror oglinda iti va placea sa te privesti..