A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...
... iar in clipa in care o rugaciune este rostita pentru prima oara se naste un zeu...
Timp de 4 ani mi-am dorit sa obtin din nou ceea ce lasasem in urma... strazi aglomerate de masini si oameni, strazi luminate de vitrine imense in care culorile te inunda doar pentru a contribui la avalansa de sentimente ce fierbe in interiorul tau. Am cautat cuvinte care imi suna dulce ca "acasa" si am mai cautat o draga bucata din mine pe care am pierdut-o in clipa in care am lasat totul in urma mea pentru a imi implini dragostea pentru... nou.
M-am intors dupa 4 ani si mi-am amintit de cel ce eram acum ceva timp. Mie mi se pare ca eram mult mai bun decat acum. eram plin de vise, plin de incredere, plin de prieteni, plin de puterea de a ma uita in proprii ochi.
Acum sunt altul.
Credeam ca nu mai pot fi cel ce a fost odata si ca schimbarea mea va fi ireversibila. Si am inceput apoi sa visez.
Am inceput sa visez cand am facut primul pas pe peronul garii orasului in care demult venea copilul din mine. Am inceput sa cred ca poate voi reusi pana la urma sa imi implinesc datoriile ce ma tin captiv intr-un oras care ma respinge si sa ma intorc in universul meu de copil. Ciudat.. era si o melodie cu numele asta...
M-am regasit in aer... lumini... in intuneric si in glasuri. M-am regasit in priviri si o privire a fost cea care acum ma face sa lupt. Doi ochi cu gene lungi, frumos arcuite, doi ochi caprui care m-au trezit la realitate si m-au sustinut chiar daca pentru scurt timp.
Acesti doi ochi vor pleca... sau voi pleca de langa ei. Acesti doi frumosi ochi sunt atat de departe si simt nevoia sa ii revad pentru a-mi oferi din puterea lor.
Ochii acestia sunt ai fostei iubiri?... sunt ochii iubirii de acum?... Sunt ochii iubirii ce va veni?... Sunt ochii mei?
Comentarii
Cat despre ochii care-ti vor da putere...poate vor fi cei in a caror oglinda iti va placea sa te privesti..