Treceți la conținutul principal

Visele... Placere sau Chin?

Fiecare viseaza... toti inafara de noi?
Si uite asha dragii mei ca m-am gandit sa scriu despre vise. Ciudat subiect tinand cont ca e atat de complicat motivul... cineva aici langa mine spune "complicat prin simplitatea ce o manifesta prin speranta". Ehh.. fraza asta tocmai a nascut in mintea mea o noua intrebare pentru voi "cititorii" sau "necititorii" mei... Visul sau speranta - cine moare ultimul/utima? Ce este visul... este ceva ce ne face sa plutim atunci cand ne imaginam ca vom fi bogati, sau vom fi iubiti de cine ne dorim, sau cand vom avea tot ce pofteste inimioara?.. sau e ceva ce ne omoara atunci cand realizam ca nu am fost cu nimic buni in a ajunge sa obtinem ceea ce am visat?.. si ramanem cu deziluziile? Visul zice lumea... are mai multe forme: vis de zi, vis de noapte, vis de dragoste, vis de ura cand visam ca ne infrangem dusmanii.. cu toate ca si ei ne-au fost dragi la vremea lor... Sunt vise pasionale, vise pline de incarcatura emotionala pozitiva sau dimpotriva. Visul si fantezia e acelasi lucru? Care ar fi visul tau cel mai drag? ... Eu... de multi ani visez ca voi ajunge sa ma plimb toamna prin parc.. linistit, la brat cu sotia mea. Eu am atunci peste 70 de ani, parul mi-e alb si mainile imi tremura. Ma uit impreuna cu sotia mea la frunzele ce cad pe langa noi si imi dau seama ca asha.. cum ele cad.. voi cadea si eu pentru ca cei tineri sa aiba loc pe drumul vietii fara a se mai poticni de mine un mosnegutz. Ma asez pe o banca alaturi de sotia mea si ne privim in ochi. Are privirea limbede, linistita si impacata caci ne-am crescut cei doi copii cum trebuie iar ei acum sunt la casa lor, cu familiile lor, fericiti. Ma uit la ea si ii spun ca o iubesc. Nimic din ce am simtit in ziua in care m-am casatorit cu ea nu s-a schimbat. ... Ne-am casatorit din dragoste... Acesta este visul meu... Ce parere avesti despre tot?... despre tot ce inseamna asteptare, lacrima, zambet, viitor, VIS? - lasati comentariile, gandurile si visele dumneavoastra pe acesta pagina daca doriti.

Comentarii

Anonim a spus…
Freud spunea ca "omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea"
Visul poate fi inteles ca si fantezie,reverie,vis cu ochii deschisi.. ca si o joaca a mintii..
Mai putem vorbi de visul ca si tinta, tel in viata, care implica intr-adevar speranta si curaj
Cel mai frumos e drumul pana la tinta..odata atinsa avem nevoie de alte "vise"..
Speranta este esentiala pentru viata, inseamna viitor,e o motivatie foarte puternica..e o energie care amplifica viata
Cand sperantele noastre nu se indeplinesc sau se indeplinesc dar descoperim ca nu este ceea ce doream suntem capabili de cinism sau dezamagire....sa traim cu astfel de stari presupune o rafinare care ne permite sa speram din nou...
Chiar daca visul moare..speranta niciodata!!
13 martie 2006 la 08:55
Anonim a spus…
habar n-am despre ce sa vorbesc:despre calatoria inconstientului nostru din timpul somnului sau despre dorinte si sperante,planuri,teluri...caci sunt 2 lucruri diferite chiar daca eista o foarte stransa legatura intre ele.
Visez pentru ca altfel nu am cum sa depasesc granitele cotidinanului de multe ori manjit de egoismul din fiecare dintre noi.
Visez pentru ca asa imi dau motivatii pentru a merge mai departe.
Sunt milioane de motive pentru care visam.Visam la lucrurile,evenimentele,oamenii pe care nu ii avem,pe care ni-i dorim ,pe care stim ca doar sansa unui concurs de imprejurari castigat ni-i poate aduce.Si atunci ce ne ramane de facut decat sa ne acoperim deziluzia si nesansa cu vise.
Dar intr-o zi...cine stie...poate toti o sa plangem de fericirea viselor implinite.
13 martie 2006 la 16:57
Anonim a spus…
Visul unei vieti de lupte sau visul unei vieti linistite ? Depinde pe tipul nostru de personalitate , depinde de ceea ce ne dorim foarte mult .
25 iunie 2006 la 21:39
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...
5 comentarii
Citeşte tot articolul

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...
7 comentarii
Citeşte tot articolul