Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2009

Rauri de trandafiri... Lacrimi de inima.

Prinsi intre cer si pamant. Fara un loc, toti apartinem acestui timp si spatiu ferindu-ne de frica locului de jos, visand la locul de sus. Fie ca vorbim de o pozitie mai inalta in lume, fie ca vorbim de rai sau iad, fie ca vorbim de locul din inima celui, celei de langa noi, toti, ne gandim cum sa urcam. Suntem captivi sa visam spre inalt. Totul se deruleaza insa de la coada la cap. Derulat invers, inversul arata ca un lucru ce curge prin noi de sus in jos? Doar apa vine de sus. Rauri curg din inalte culmi fericite ca au ajuns acolo. Poate ca de aceea si curge apa mereu spre vale, pentru ca stie cum e sa fii sus. Daca ea face asta, de ce nu ivatam aceasta lectie de la ea, de ce ne uitam propria fire si de ce ne ridicam pe varfuri de degete spre a fi acolo, in inaltimi? Drumul nostru spre inalt este mereu oprit de spini ce ne sunt infipti in inima, spini fruosi, ca de trandafiri sangerii si picurati cu lacrimi de roua. Sau lacrimile inimii noastre? Lacrimi transformate in rauri daca …

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batali…

Digg.com. Merge sau nu.

Incerc de ceva vreme sa customizez template-ul acestui blog sa integreze fiecarui articol un buton ce permite cititorilor sa trimita serviciului Digg.com ceea ce considera necesar a fi aratat si altora.Ma lovesc de noi si noi piedici si in incercarea de urma simbolul fabulei “Vulpea si strugurii” am inceput sa ma gandesc “La ce necesar acel buton?, si asa citestec prea putini…”Ati auzit sau folosit macar odata digg?Update:AnaMaria, multumesc in primul rand ca raspunzi mereu printr-un comentariu ce incurajeaza frumos. sper sa fii sincera mereu si cand e de rau, sa spui la fel cum spui si frumosul.Digg e un serviciu ce permite “adancirea” de articole cum ar reiesi din traducere. Tradus, adresa web a unui pagini, unui articol, unei fotografii este introdusa automat intr-o baza foarte larga unde este inclus ca si recomandare a ceva placut sau nu. Un fel de scoatere in evidenta, pastrandu-se totodata o statistica a cat de popular devine acel subiect.

Totul este orice. Oricand cui apartine?

Candva am auzit asa... "Chiar daca trecutul este negru nu inseamna ca viitorul nu e alb"... Si totusi, nu are legatura cu nimic din viata ta nu?... De ce ai vrea ca viitorul tau sa fie fara culoare? Albul e totusi non-culoare. Candva am auzit asa... "Minciuna cu cununa ei de vin de trandafiri apare..." Cine bea vin? Poate un vin rosu, dulce, cu bucati de portocala?... Iti aminteste de trecut?... Daca nu, atunci e bine, il poti trece pe lista de lucruri pe care trebuie sa le faci in viitor. Un viitor alb? Candva am auzit asa... "Drumul spre intelepciune este nu zici nu stiu"... Intelepciune fara maturitate sau filosofie exista? Daca da, cum arata ea sau cum se castiga?... Gandeste-te la asta savurand un pahar de vin rosu. Poate un vin rosu, dulce, cu bucati de portocala? Candva am auzit asa... "Emotii la mana a doua"... Cum faci ca emotiile tale sa fie mereu sincere, originale, din suflet?... Cum faci sa pastrezi misterul, atractia si mai ale…

Chemarea de dincolo de mare...

Mergand printre valuri, lipit de zidul de apa, te scufunzi si vrei sa plutesti, sa uiti de uscat si fii din nou in apa din care te-ai nascut. Acelasi instinct sau poate nevoia de refugiu, de a fi intr-un loc unde candva era bine, spre sinea ta si spre fostele trecuturi, caci trecuturi sunt multe si nu numai unul, l-au avut si doua gargarite. Mici, usoare, frumoase, pluteau printre valuri alaturi de mine. Pentru ele insa bucuria evadarii era umbrita de moarte. Date peste cap de valuri imense pentru marimea lor, cu aripile firave ude, se zbateau fara putere ca farama de viata sa nu fuga din trupul lor fara sa fi luptat macar. E ca si cum noi, oamenii, am lupta cu valuri de 60 de metri la 60 de kilometrii de tarm. Ajunsesem la ele intamplator. Vroiam sa ajung doar la un mal mai mic, al doilea mal, cel ce vine mereu ca salvare dupa ce ai inotat in ape ce iti trec uneori peste cap. Usor obosit de trecerea spre acest al doilea mal, sufland apa ce imi intrase in nari, am vazut una…

Candva, Oriunde e dragoste, acolo sunt si eu...

Cu ochii spre luna plina, cu ochii spre luna goala. Desi vedem atata lumina in ea, mereu, exista o fata intunecata a lunii. O fata, alba, o fata neagra. Nu stim niciodata care fata e mai frumoasa, stim doar ca partea luminata este cea care e mereu pe scena vietii noastre, aducand dulceata povestilor de iubire, amar noptilor de singuratate, facandu-ne sa traim emotii asa cum doar glasul ei o poate face. Desi cu un glas timid, a reusit sa isi puna aprenta macar odata asupra existentei celor ce au reusit sa creasca si sa capete in timp o constiinta. Am crescut alaturi de ea si nu i-am dat importanta, stiind-o mereu acolo. In serile cand ea e ascunsa dupa nori, uitam de asemenea ca poate ea, acolo, isi da in continuare propriul spectacol altor ochi, altor lumi in care doar prin geniile nebune ajungem. De mic, ne-a zis asa... "just call my name, i'll be there..." Putin adaptat, un pic completat, titlul acestui blog este si el o jumatate din versul lui, o fata din cele dou…

Un nou capat... Dar nu cel de la capat...

Candva, era doar atat: "Oriunde e dragoste, acolo sunt si eu...". Astazi, un nou gand se adauga. E un tribut viitorului ce vreau sa renasca din prezentul umbrit de trecut. Va fi mai mult caci eu "sunt ca o mare cautand un tarm mai bun..." Asa vom merge la drum de acum inainte. Totul creste. Cresc si gandurile, devin si ele mature intr-o lume unde copilaria insa nu dispare. Vor fi mai multe chipuri ale mele. Toate insa reale. Nu vor arata decat un singur om. Eu. Mereu impreuna, oriunde e dragoste, cautand, precum o mare, un tarm mai bun.