Treceți la conținutul principal

Rauri de trandafiri... Lacrimi de inima.

Prinsi intre cer si pamant. Fara un loc, toti apartinem acestui timp si spatiu ferindu-ne de frica locului de jos, visand la locul de sus. Fie ca vorbim de o pozitie mai inalta in lume, fie ca vorbim de rai sau iad, fie ca vorbim de locul din inima celui, celei de langa noi, toti, ne gandim cum sa urcam. Suntem captivi sa visam spre inalt.
Totul se deruleaza insa de la coada la cap. Derulat invers, inversul arata ca un lucru ce curge prin noi de sus in jos? Doar apa vine de sus. Rauri curg din inalte culmi fericite ca au ajuns acolo. Poate ca de aceea si curge apa mereu spre vale, pentru ca stie cum e sa fii sus. Daca ea face asta, de ce nu ivatam aceasta lectie de la ea, de ce ne uitam propria fire si de ce ne ridicam pe varfuri de degete spre a fi acolo, in inaltimi? Drumul nostru spre inalt este mereu oprit de spini ce ne sunt infipti in inima, spini fruosi, ca de trandafiri sangerii si picurati cu lacrimi de roua. Sau lacrimile inimii noastre? Lacrimi transformate in rauri daca le adunam, toate, in cupe de cristal simbolic, intr-o viata intreaga. As dori uneori sa ajung la varsta de cristal. As dori uneori sa pot sa ma inec in proprii trandafiri ce ii cresc in sinea mea. Ei cresc, au radacini firave dar cresc puternic si incep sa nu mai aba loc in trupul meu. Spinii lor ma inteapa din interior, dorind sa iasa spre un alt trup. De aceea ne dorim alte persoane sau daca nu "alte", macar una care sa fie langa noi? Pentru ca in noi totul creste si trebuie astfel sa facem mereu loc? Trandafirii din mine au devenit galbeni patati cu lacrimi de sange alb.
Sunt un trandafir galben inecat in rauri de spini. Inima mea acum curge din inalt. Pentru ca a fost acolo. E mai bine jos, pentru ca stiu cum e sa fii sus si sa nu mai ai loc de norii adunati. De aceea coboara mereu si apa poate, mereu gonita de nori neintelesi, goniti si ei de vanturi, creati si ei de zdruncinari ale unei lumi vulcanice ale unui miez topit... Atat cat a fost, am creat rauri de amintiri. Le am pe toate in inima.
Poate de aceea inima mea are lacrimi. De bucurie.

Comentarii

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii