A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu.
A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite.
A scrie înseamnă să începi să vorbești.
A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie.
A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată.
A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta.
A scrie înseamnă a așeza primul rând.
La fel este și cu a scrie, până să afli ce ușă deschizi, a minții, a inimii, încălzești pe cineva străin de tine. Poate acel cineva nici nu va deschide ușa ca să știi ce efect ai avut concret dar deja un pic de bine s-a întâmplat.
Vei scrie pentru tine, pentru a vedea prin timp cine ai fost, când și cum ai fost. E spovedania ta față de tine și nu doar față de cititor.
Azi, un prieten vechi s-a apucat de scris. Iulian Anghel. Cuvintele lui, aici.
Pentru rânduri scrise între clienți, sub presiune, ceea ce ai făcut e bine, ai dat liber unei dorințe, de a scrie, să se realizeze. Următoarea persoană poți fi tu.
Denis Ciumbargi
Comentarii