De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine.
Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă.
Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt cele mai sincere propoziții și vor rămâne și ele în urmă undeva.
Te-am abordat fără dorință fizică, doar să îmi umplu file de carte.
Ți-am ținut piept pentru că nu însemnai nimic.
Te-am auzit trecând un pod. Vocea ta era departe de ceea ce este.
Când te-am cerut stăteam pe întuneric singur într-o casă și credeam că nu te voi vedea niciodată și astfel va fi ușor.
Am ajuns să îmi doresc să stau lângă tine fizic tăcând. Am zis asta, am făcut opusul, am vorbit atât încât acum m-am săturat până și pe mine.
Am făcut un pas greșit venind spre tine cu totul. Trebuia să vin doar cu partea ce te-a atras nu cu ce credeam că e bine, cu un cumul de emoții care să dovedească nimicuri în final. Regret că timpul a curs altfel. Nu atrag atenția, e doar un mesaj de la creier spre mine.
Am zburat și cerul a fost superb acea noapte. Miroseai a amestecuri culinare. Aveai ochii roșii. Ochii până la urmă au fost ce mi-a plăcut la tine și odată ce ei sunt oglinda a ce ești în interior de ce am cerut să arăți cu tot chipul?
Am refuzat să te sărut imediat căci eu eram cel ce visa la primul sărut într-un loc perfect. Dacă știam că sunt rare oricum săruturile, o făceam din prima clipa.
Am găsit resursa fizică ce nu credeam că o am. Voi continua să devin bărbat pentru că e o imagine bună. Sper să o folosesc la bun.
Prima ieșire, malul mării, câștigul la jocuri, nopțile cu îmbrățișări, momentele uleioase, shot-urile și descătușările minore dar prezente, visurile de a conduce și a avea o casă și cele două momente atât cât ai râs lângă mine aș vrea să fie amintiri bune și pentru tine și să fie unele măcar, mai departe, fapte.
Îmi asum lipsurile, îmi asum ce nu pot fi dar sper că voi deveni măcar cât să susțină un om pe viitor și îți urez să alegi durabilitate.
Nu voi vorbi despre lipsurile și necazurile și ce știu că nu e bun în tine căci nu am reușit să te țin fericit suficient, nici măcar cât copilul de dinaintea mea.
Te doresc în continuare și te înțeleg. Te ador și te iub... Cel puțin pentru ce visuri noi mi-ai dat.
Titlul pentru un artist ce reface un om nu găsesc.
Hai să fim fericiți.
Comentarii