Treceți la conținutul principal

Un titlu pentru un artist


De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine.

Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă.

Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt cele mai sincere propoziții și vor rămâne și ele în urmă undeva.

Te-am abordat fără dorință fizică, doar să îmi umplu file de carte.

Ți-am ținut piept pentru că nu însemnai nimic.

Te-am auzit trecând un pod. Vocea ta era departe de ceea ce este.

Când te-am cerut stăteam pe întuneric singur într-o casă și credeam că nu te voi vedea niciodată și astfel va fi ușor.

Am ajuns să îmi doresc să stau lângă tine fizic tăcând. Am zis asta, am făcut opusul, am vorbit atât încât acum m-am săturat până și pe mine.

Am făcut un pas greșit venind spre tine cu totul. Trebuia să vin doar cu partea ce te-a atras nu cu ce credeam că e bine, cu un cumul de emoții care să dovedească nimicuri în final. Regret că timpul a curs altfel. Nu atrag atenția, e doar un mesaj de la creier spre mine.

Am zburat și cerul a fost superb acea noapte. Miroseai a amestecuri culinare. Aveai ochii roșii. Ochii până la urmă au fost ce mi-a plăcut la tine și odată ce ei sunt oglinda a ce ești în interior de ce am cerut să arăți cu tot chipul?

Am refuzat să te sărut imediat căci eu eram cel ce visa la primul sărut într-un loc perfect. Dacă știam că sunt rare oricum săruturile, o făceam din prima clipa.

Am găsit resursa fizică ce nu credeam că o am. Voi continua să devin bărbat pentru că e o imagine bună. Sper să o folosesc la bun.

Prima ieșire, malul mării, câștigul la jocuri, nopțile cu îmbrățișări, momentele uleioase, shot-urile și descătușările minore dar prezente, visurile de a conduce și a avea o casă și cele două momente atât cât ai râs lângă mine aș vrea să fie amintiri bune și pentru tine și să fie unele măcar, mai departe, fapte.

Îmi asum lipsurile, îmi asum ce nu pot fi dar sper că voi deveni măcar cât să susțină un om pe viitor și îți urez să alegi durabilitate.

Nu voi vorbi despre lipsurile și necazurile și ce știu că nu e bun în tine căci nu am reușit să te țin fericit suficient, nici măcar cât copilul de dinaintea mea.

Te doresc în continuare și te înțeleg. Te ador și te iub... Cel puțin pentru ce visuri noi mi-ai dat.

Titlul pentru un artist ce reface un om nu găsesc.
Hai să fim fericiți.
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…