Cu privirea sprijinită pe ceața de pe vârful munților Norvegiei, munți ce se bălăcesc în apa prea gri și prea rece, sub ploaia și norii ce aduc frig primăverii mă gândesc la ultima zi a celor 27 de ani și cum voi sărbători împlinirea a 28 pe data de 29 mai… Anul acesta mi-am depășit propriile speranțe și propriile-mi ziduri și am ajuns în locuri de vis și mi-e greu să număr câte vise s-au împlinit de când am plecat cu casa pe valurile mărilor și oceanelor lumii. Am făcut ce au făcut și alții dar am făcut ceea ce nu am făcut niciodată și alții nu vor putea face vreodată… Cei 27 de ani au început acum 28 de ani și sper să îmi aduc aminte mereu de norocul de a scrie pe ale mele memorii tot ceea ce mă transformă în om împlinit cu povești uimitoare despre lumea cea mare și cei ce fac parte din ea, despre culori și uitare de sine cu uimiri de splendorile ce nu le vedem din prea multă grabă. 28 au început cu câteva zile mai devreme când lumea te face să te simți special și te oprește să te
scrieri de Ciumbargi Denis