Treceți la conținutul principal

Scriere la 27 despre cei 28 ce îi împlinesc pe 29

Cu privirea sprijinită pe ceața de pe vârful munților Norvegiei, munți ce se bălăcesc în apa prea gri și prea rece, sub ploaia și norii ce aduc frig primăverii mă gândesc la ultima zi a celor 27 de ani și cum voi sărbători împlinirea a 28 pe data de 29 mai…

Anul acesta mi-am depășit propriile speranțe și propriile-mi ziduri și am ajuns în locuri de vis și mi-e greu să număr câte vise s-au împlinit de când am plecat cu casa pe valurile mărilor și oceanelor lumii. Am făcut ce au făcut și alții dar am făcut ceea ce nu am făcut niciodată și alții nu vor putea face vreodată…

Cei 27 de ani au început acum 28 de ani și sper să îmi aduc aminte mereu de norocul de a scrie pe ale mele memorii tot ceea ce mă transformă în om împlinit cu povești uimitoare despre lumea cea mare și cei ce fac parte din ea, despre culori și uitare de sine cu uimiri de splendorile ce nu le vedem din prea multă grabă.

28 au început cu câteva zile mai devreme când lumea te face să te simți special și te oprește să te felicite în avans, să uneltească pentru tine și când tu îți bați capul să le întorci zâmbetele făcând ceva frumos pentru ei, un moment de unire cu toți să imortalizezi amiciția lor și prezența lor acum în viața ta.

Am evoluat ca individ pe vapor și am fost frumos primit printre cei mari și mi se oferă șansa ca la 28 să fiu mai sus și să pot dovedi mai mult și să ofer mai mult ca și alții să urce spre mai bine cum și eu am primit zâmbete și ajutor.

Mulțumesc oricui și către orice m-a ajutat să am un 27 mai frumos decât speram și sper ca la 28 de ani, începând pe 29 mai continui să mă întorc spre înainte așa cum am uitat să fac la un moment dat…

La mulți ani mie și celor ce oferă viață vieții mele!

2 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…