Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Culoare de soare ascunsă în sânul de apă al ceţii. E dimineaţă ascunsă printre pomi şi clădiri, printre uniri de sus şi de jos. E ceaţa ce-ascunde tot gri-ul de nori şi-i dă albul de pur şi timid. E culoare de lapte trecut printr-o sită de farmec şi e haină de apă pentru fire de iarbă. E ceaţă de toamnă între vară şi iarnă, între noaptea ce trece şi ziua ce vine. E pufoasă şi mândră să fie uşoară şi cu ochii de pură fecioară îţi plânge cu milioane de lacrimi bucuria că azi, ne-nconjoară... E scundă şi firavă şi cu fiecare om ce-i trece prin braţe se desface şi apoi se închide ca model de mai bine despre răni ce şi noi la fel ar trebui să le astupăm. Frunze ce devin monocrome de toamnă cu ea se-nfăşoară şi noi culori de soare şi nori le îmbracă. E spectacol de culoare fiecare zi şi fiecare “ nimic ” devine important dacă-l lăsăm să existe cu sens pozitiv. De cele mai multe ori treci prin ceaţă fără să-ţi pese deşi lecţia ei e că ignorând tot ce e în jurul nostru trăim ca şi cum

Îmi este dor de tine. Mereu te uit până în clipa când te găsesc din nou amestecat în listele cu multe şi cu mulţi. Mereu te uit până în clipa când mă trag de păr amintirile “ de tine ” ce violent se-aruncă-n mintea-mi. E-atât de mult de când nu am mai scris din tine şi am uitat să te mai bucur lăsându-te să te descoperi poate printre-ale mele scrieri. Mi-e dor să te mai mulţumesc cu ceea ce trimit din tine şi agitat rămân văzând cum tot ce a trecut nu a trecut decât prin timp dar a rămas păstrat în cuşca de la zoo ce poartă şi acum aceeaşi placă la intrarea spre propria mea lume. M-am văzut departe de tine şi mi-am adus aminte ce ţi-am scris odată, “ într-o zi, îţi vei aduce aminte ca m-ai uitat ”, şi s-a întâmplat să îţi reaminteşti de fapt de micul gând ce-am fost. Mă bucur să te uit precum mă bucur să te văd mai împlinit şi mai aproape de marginea pădurii în care te-ai ascuns şi mă arunc în gol acum pentru a cădea în aerul ce ne desparte. De multe ori tot ce te desparte de c