Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2010

Înapoi către elena, înainte către Elena

Bună Denis. Mă numesc Elena, este prima dată când citesc câteva rânduri scrise de tine şi pot spune că se vede cu ochiul liber că ai terminat psihologia. Ești...profund în fiecare cuvânt. Inițial am tastat campanii umanitare pe Google… şi am ajuns la tine. Am văzut un material într-o dimineaţă la tv cu Dani Oţil mergând în Braşov la Hospice, iar eu am ajuns în Braşov zilele trecute la raliu şi nu am avut curajul sa merg. De aceea am intrat astăzi pe site-ul lor şi am reușit să găsesc un cont unde pot ajuta un copil. Sper să îți pot scrie uneori şi să îmi poți răspunde. Simt nevoia să vorbesc cu cineva care să nu fie în faţa mea şi căruia să îi pot scrie orice. Mulțumesc. Aceste cuvinte le-am aflat în căsuţa de mesaje. Vin pentru un străin de la o străină. Merg înainte pentru a ajunge la mine deşi poate uneori eu sunt înapoia celui, celei ce îmi scrie. Sunt poate primele cuvinte ce le primesc de la un complet străin care a reuşit să ofere un ajutor unui copil

Trei zile de ieri, trei zile de azi şi trei zile de mâine

Ieri am inventat pentru mine o nouă ocupaţie. Iubitor umanitar. Astăzi am citit câteva rânduri dintr-o fişă a postului pe care mi-l ofer… “Zece mii de îngeri au plâns la moartea unui demon…” “Într-un tunel întunecat singura lumină de la capătul acestuia este sufletul tău. Când tunelul se termină sufletul tău trebuie să strălucească pentru ca şi ceilalţi să poată ieşi din tunelurile lor…” “Ofer unui străin tot ce am. Unui prieten nimic din ce ofer unui străin…” “Libertatea este dorinţa de a fi închis…” “Când o iei pe alt drum pentru a îţi evita destinul este posibil tocmai ca pe acel drum ocolitor să o ia şi acesta pentru a te evita…” “Lumea se termină când se termină o bătaie de inimă. O bătaie de inimă se termină când începe lumea…” “Iadul înseamnă să stai alături de alte două persoane despre care ştii absolut tot şi ele ştiu absolut totul despre tine…” “Un om care doreşte să muncească pentru viaţa altuia nu are timp să o facă pentru că preferă întâi să stea lângă c

O vacă stătea capră

E ceea ce mi-a trecut prin gânduri acum. E o propoziţie simplă, cu un subiect, un predicat şi un complement. Cândva ştiam dacă e complement de mod, dacă e direct sau indirect, dacă subiectul propoziţiei este inclus sau subînţeles. Aceste noţiuni nu mai sunt sigure în mintea mea deşi gramatica ar trebui să fie mai importantă decât filosofia. Devin mai agramat pe zi ce trece dacă stau şi mă gândesc la ce ştiam şi la ce am ajuns să vorbesc dând curs unor gânduri uneori îndemnate de inerţia incertitudinii. Să facem o analiză filosofică a propoziţiei din titlul acestui articol. Într-un mod simplu, o vacă poate fi un animal sau modul cum am putea caracteriza o persoană din punct de vedere al structurii de personalitate al acesteia sau simplul ei comportament. Dacă ne gândim la o vacă precum la un simplu animal propoziţia devine şi mai filosofică pentru că pun pariu că “ vacă ” e un termen pur teoretic pentru majoritatea celor născuţi după 1990. Nu au atins o vacă, nu au muls o vacă şi

Într-o zi va fi o zi

  Trecutul există în viitor… Trecutul vine în zilele când o dorinţă ţi se îndeplineşte sau când acea dorinţă se transformă în alta, mai mică sau mai mare, mai frumoasă pentru tine sau mai înnourată pentru alţii. Trecutul există în viitor pentru că altfel nu ai mai fi avut când să îţi pui în gând acea dorinţă. Viitorul există în trecut. Dacă nu ar fi aşa copacii nu ar mai ştii că trebuie să îşi ofere mugurii soarelui. Nu ar putea să spere la oamenii ce se aşează la poalele lor pentru umbră. Dacă viitorul nu ar exista în trecut nu ai fi ştiut că ai primit mai multă iubire decât ai dat deşi simţi că ai dat cât ai putut în dragoste. Viitorul te va învăţa asta pentru că există exemplul iubirilor trecute. Prezentul nu există decât pentru o clipă. Prezentul durează cât o bătaie de inimă. Bătăile inimii sunt limitate genetic. Nimeni nu trăieşte mai mult sau mai puţin ca altul dacă le calculam numărul de bătăi ale inimii. Viaţa noastră durează doar atât cât acele câteva zec

cei ce trezesc România, dorm…

Acest articol nu va plăcea lumii. Nu are cuvinte frumoase, nu are versuri şi gânduri ce păşesc printre melodii de inimi îndrăgostite. Acest articol va fi judecat aspru de cei cu nasul pe sus. Totul pleacă de la cuvinte şi timp. Totul pleacă de la oameni care au puterea ca prin câteva simple cuvinte să facă o mulţime de alte persoane să meargă uniţi spre un ţel. Oameni pe care noi îi vedem vedete şi care, prin puţine cuvinte, pot schimba cursul unei vieţi. Un copil bolnav se uită cu ochi speriaţi către părinţii ce nu mai au bani să îi salveze viaţa şi care se umilesc prin ziare de mâna a doua după ce s-au umilit cerşind pentru un ban întâi rudelor, prietenilor mai apoi străinilor din jurul lor. Un părinte se uită cu ochii ce arată un suflet înfrânt dar care luptă din inerţie către ecranele televizoarelor unde vedete vorbesc despre bine, despre cum lumea poate fi schimbată într-un loc frumos pentru fiecare. De ce e nevoie de emisiuni de zeci de minute să vorbești despre cum ve