Treceți la conținutul principal

O vacă stătea capră

E ceea ce mi-a trecut prin gânduri acum. E o propoziţie simplă, cu un subiect, un predicat şi un complement. Cândva ştiam dacă e complement de mod, dacă e direct sau indirect, dacă subiectul propoziţiei este inclus sau subînţeles.

Aceste noţiuni nu mai sunt sigure în mintea mea deşi gramatica ar trebui să fie mai importantă decât filosofia. Devin mai agramat pe zi ce trece dacă stau şi mă gândesc la ce ştiam şi la ce am ajuns să vorbesc dând curs unor gânduri uneori îndemnate de inerţia incertitudinii.

Să facem o analiză filosofică a propoziţiei din titlul acestui articol. Într-un mod simplu, o vacă poate fi un animal sau modul cum am putea caracteriza o persoană din punct de vedere al structurii de personalitate al acesteia sau simplul ei comportament. Dacă ne gândim la o vacă precum la un simplu animal propoziţia devine şi mai filosofică pentru că pun pariu că vacă e un termen pur teoretic pentru majoritatea celor născuţi după 1990. Nu au atins o vacă, nu au muls o vacă şi nu au văzut vreodată în ce poziţie stă o vacă atunci când urinează, atunci când rumegă, sau, din ce poziţie o vacă doarme. Deci ar fi clar “mai” filosofică analiza deoarece vorbim despre un lucru pe care nu îl cunoaştem.

Asta ne duce şi la problema următoare din analiza propoziţiei, dacă subiectul e inclus sau subînţeles. Dacă e vorba de vaca – animal atunci e subînţeles pentru că el nu există în viaţa ta. Dacă e vorba de o extrapolare legată de comportamentul unei persoane sau a personalităţii ei, atunci e inclus în fiecare zi din viaţa ta şi ar fi nedrept să nu fie inclus şi in propoziţie. Totul merge la grămadă. Sau mai bine zis cireadă?

Din subiect nu înțelegem nimic, urmează predicatul.

“Stătea” presupune din punct de vedere fizic că subiectul nostru animal nu îşi modifică distanţa raportat la un punct fix denumit reper. Dacă stătea nefiind în mişcare însă nu înseamnă că şi stătea degeaba. Uite aşa fizica devine neutră pentru unii cititori. Dacă vorbim de subiectul nostru inclus prin subînţelegerea filosofică predicatul devine şi el neutru pentru că o persoană care are ca etichetă fie comportamentul fie trăsăturile de personalitate cuvântul “vacă” nu poate să obţină această etichetă doar stând. Ai fi un om de nimic să etichetezi pe cineva care stă fără a face nimic drept vacă. Ar fi pueril, nedrept şi chiar discriminant.

Complementul “capră” e preferatul meu. Sexual îl regret. De ce zic sexual? Pentru că majoritatea știu capra drept o inventatoare a acestei poziţii sexuale unice ca origine a inventatorului, doar în România, pentru că pe alte părţi ale lumii e asociată altui animal, anume câinelui. Probabil că în alte ţări câinele a fost mai bun prieten omului şi l-a învăţat această poziţie. La noi câinii au rolul de a umbla cu covrigi în coadă.

Ce mai ştii despre o capră? Ce gust are laptele de capră? Dacă nu ai băut în viaţa ta lapte de capră, un lapte extrem de hrănitor şi foarte gras, apropiat celui de bivoliţă, poate ştii ce gust are îngheţata de 1 leu de la McDonalds. E acelaşi gust. Doar că e natural.

Tot despre complement putem spune că nu poate fi asociat unei vaci dacă vorbim de animal. Dacă e vorba de o persoană atunci de ce am scris că stătea capră? Cum stau caprele? Diferă de vaci atunci când când urinează, când rumegă, sau poziţia în care o capră doarme? Complementul oricum nu poate fi asociat subiectului deci scăpăm de analiza lui.

De ce e mai amuzant să spui “o vacă stătea capră” decât “o capră stătea vacă”?

Eu stau acum.

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…