E ceea ce mi-a trecut prin gânduri acum. E o propoziţie simplă, cu un subiect, un predicat şi un complement. Cândva ştiam dacă e complement de mod, dacă e direct sau indirect, dacă subiectul propoziţiei este inclus sau subînţeles.
Aceste noţiuni nu mai sunt sigure în mintea mea deşi gramatica ar trebui să fie mai importantă decât filosofia. Devin mai agramat pe zi ce trece dacă stau şi mă gândesc la ce ştiam şi la ce am ajuns să vorbesc dând curs unor gânduri uneori îndemnate de inerţia incertitudinii.
Să facem o analiză filosofică a propoziţiei din titlul acestui articol. Într-un mod simplu, o vacă poate fi un animal sau modul cum am putea caracteriza o persoană din punct de vedere al structurii de personalitate al acesteia sau simplul ei comportament. Dacă ne gândim la o vacă precum la un simplu animal propoziţia devine şi mai filosofică pentru că pun pariu că “vacă” e un termen pur teoretic pentru majoritatea celor născuţi după 1990. Nu au atins o vacă, nu au muls o vacă şi nu au văzut vreodată în ce poziţie stă o vacă atunci când urinează, atunci când rumegă, sau, din ce poziţie o vacă doarme. Deci ar fi clar “mai” filosofică analiza deoarece vorbim despre un lucru pe care nu îl cunoaştem.
Asta ne duce şi la problema următoare din analiza propoziţiei, dacă subiectul e inclus sau subînţeles. Dacă e vorba de vaca – animal atunci e subînţeles pentru că el nu există în viaţa ta. Dacă e vorba de o extrapolare legată de comportamentul unei persoane sau a personalităţii ei, atunci e inclus în fiecare zi din viaţa ta şi ar fi nedrept să nu fie inclus şi in propoziţie. Totul merge la grămadă. Sau mai bine zis cireadă?
Din subiect nu înțelegem nimic, urmează predicatul.
“Stătea” presupune din punct de vedere fizic că subiectul nostru animal nu îşi modifică distanţa raportat la un punct fix denumit reper. Dacă stătea nefiind în mişcare însă nu înseamnă că şi stătea degeaba. Uite aşa fizica devine neutră pentru unii cititori. Dacă vorbim de subiectul nostru inclus prin subînţelegerea filosofică predicatul devine şi el neutru pentru că o persoană care are ca etichetă fie comportamentul fie trăsăturile de personalitate cuvântul “vacă” nu poate să obţină această etichetă doar stând. Ai fi un om de nimic să etichetezi pe cineva care stă fără a face nimic drept vacă. Ar fi pueril, nedrept şi chiar discriminant.
Complementul “capră” e preferatul meu. Sexual îl regret. De ce zic sexual? Pentru că majoritatea știu capra drept o inventatoare a acestei poziţii sexuale unice ca origine a inventatorului, doar în România, pentru că pe alte părţi ale lumii e asociată altui animal, anume câinelui. Probabil că în alte ţări câinele a fost mai bun prieten omului şi l-a învăţat această poziţie. La noi câinii au rolul de a umbla cu covrigi în coadă.
Ce mai ştii despre o capră? Ce gust are laptele de capră? Dacă nu ai băut în viaţa ta lapte de capră, un lapte extrem de hrănitor şi foarte gras, apropiat celui de bivoliţă, poate ştii ce gust are îngheţata de 1 leu de la McDonalds. E acelaşi gust. Doar că e natural.
Tot despre complement putem spune că nu poate fi asociat unei vaci dacă vorbim de animal. Dacă e vorba de o persoană atunci de ce am scris că stătea capră? Cum stau caprele? Diferă de vaci atunci când când urinează, când rumegă, sau poziţia în care o capră doarme? Complementul oricum nu poate fi asociat subiectului deci scăpăm de analiza lui.
De ce e mai amuzant să spui “o vacă stătea capră” decât “o capră stătea vacă”?
Eu stau acum.
Comentarii