Într-o zi va fi o zi

 

Trecutul există în viitor…

Trecutul vine în zilele când o dorinţă ţi se îndeplineşte sau când acea dorinţă se transformă în alta, mai mică sau mai mare, mai frumoasă pentru tine sau mai înnourată pentru alţii.

Trecutul există în viitor pentru că altfel nu ai mai fi avut când să îţi pui în gând acea dorinţă.

Viitorul există în trecut.

Dacă nu ar fi aşa copacii nu ar mai ştii că trebuie să îşi ofere mugurii soarelui. Nu ar putea să spere la oamenii ce se aşează la poalele lor pentru umbră.

Dacă viitorul nu ar exista în trecut nu ai fi ştiut că ai primit mai multă iubire decât ai dat deşi simţi că ai dat cât ai putut în dragoste. Viitorul te va învăţa asta pentru că există exemplul iubirilor trecute.

Prezentul nu există decât pentru o clipă.

Prezentul durează cât o bătaie de inimă. Bătăile inimii sunt limitate genetic. Nimeni nu trăieşte mai mult sau mai puţin ca altul dacă le calculam numărul de bătăi ale inimii.

Viaţa noastră durează doar atât cât acele câteva zeci de mii de bătăi de inimă se aud în piepturile noastre. Inima unora bate mai repede în timpul unui minut şi ei vor muri mai tineri.

Nu văd în acest caz de ce trebuie să trăiesc viaţa ca şi cum mâine ar fi ultima zi, de ce să măresc pulsul pentru ca apoi să nu am timpul să fiu bătrân şi înţelept pentru pruncul meu şi cândva nepoţii ce îi voi avea aşezaţi pe genunchi?

Într-o zi va fi o zi când îmi voi ţine copilul de numai câţiva anişori pe piept, adormit cu capul la inima mea, dat uşor în leagăn de burtica mea deloc lucrată la sală pe care el se va odihni cu braţele lui micuţe îmbrăţişând-o. Vreau ca bătăile inimii ce le va simţi să fie lente pentru ca lecţia ce o dau pruncului meu să fie să îşi trăiască viaţa lung să aibă timpul să înveţe despre lume. Să aibă timp pentru el şi cei pe care îi va iubi.

Eu pentru asta trăiesc azi.

Într-o zi va fi o zi când poate voi schimba ceea ce scriu în aceste rânduri. Sper să fie într-un trecut fericit.