Treceți la conținutul principal

Într-o zi va fi o zi

 

Trecutul există în viitor…

Trecutul vine în zilele când o dorinţă ţi se îndeplineşte sau când acea dorinţă se transformă în alta, mai mică sau mai mare, mai frumoasă pentru tine sau mai înnourată pentru alţii.

Trecutul există în viitor pentru că altfel nu ai mai fi avut când să îţi pui în gând acea dorinţă.

Viitorul există în trecut.

Dacă nu ar fi aşa copacii nu ar mai ştii că trebuie să îşi ofere mugurii soarelui. Nu ar putea să spere la oamenii ce se aşează la poalele lor pentru umbră.

Dacă viitorul nu ar exista în trecut nu ai fi ştiut că ai primit mai multă iubire decât ai dat deşi simţi că ai dat cât ai putut în dragoste. Viitorul te va învăţa asta pentru că există exemplul iubirilor trecute.

Prezentul nu există decât pentru o clipă.

Prezentul durează cât o bătaie de inimă. Bătăile inimii sunt limitate genetic. Nimeni nu trăieşte mai mult sau mai puţin ca altul dacă le calculam numărul de bătăi ale inimii.

Viaţa noastră durează doar atât cât acele câteva zeci de mii de bătăi de inimă se aud în piepturile noastre. Inima unora bate mai repede în timpul unui minut şi ei vor muri mai tineri.

Nu văd în acest caz de ce trebuie să trăiesc viaţa ca şi cum mâine ar fi ultima zi, de ce să măresc pulsul pentru ca apoi să nu am timpul să fiu bătrân şi înţelept pentru pruncul meu şi cândva nepoţii ce îi voi avea aşezaţi pe genunchi?

Într-o zi va fi o zi când îmi voi ţine copilul de numai câţiva anişori pe piept, adormit cu capul la inima mea, dat uşor în leagăn de burtica mea deloc lucrată la sală pe care el se va odihni cu braţele lui micuţe îmbrăţişând-o. Vreau ca bătăile inimii ce le va simţi să fie lente pentru ca lecţia ce o dau pruncului meu să fie să îşi trăiască viaţa lung să aibă timpul să înveţe despre lume. Să aibă timp pentru el şi cei pe care îi va iubi.

Eu pentru asta trăiesc azi.

Într-o zi va fi o zi când poate voi schimba ceea ce scriu în aceste rânduri. Sper să fie într-un trecut fericit.

4 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…