Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2012

Roberth Nicolas Nichifor și o mică planetă

Oamenii necunoscuți sunt cei ce te fac să îți cunoști și să îți recunoști de multe ori locul tău în acel moment în propria ta viață. 

Oamenii necunoscuți sunt cei ce de multe ori nu îi uiți o bună perioadă de timp căci ecoul fostei lor prezențe și trecătoarele lor cuvinte rămân precum un vers eminescian, ”Azi o vedem și nu e...”, ca mărturie a unei teorii frumos expuse.

Sunt cuvinte mai jos despre o viață atipică, o viață ce nu poate fi a oricăruia dar ale căror lecții despre putere, capacitate de a merge mai departe și a face și un dram de artă și bine în același timp pot fi însușite fără rușine.

Am schimbat cuvinte cu Roberth Nicolas Nichifor, un fotograf ce a făcut înconjurul lumii pentru a nu face fotografii ci pentru a a deveni imagine a unui om ce trăiește prin ceea ce face. El crede că natura omului este ca acesta să fie liber. Am vrut să scriu despre el la a treia persoană dar ca un om ce își asumă cuvintele nu îi cinstim asumarea aceasta decât prin redarea propriilor lui cuvinte…

Un status singur

În timp ce tu te minți eu zâmbesc. În timp ce tu crezi că lovești eu educ și împart zâmbete. În timp ce tu mă vezi invidios eu nu te mai văd deloc. În timp ce tu crești întrebând pe alții de faci bine eu am fost ajutat să fiu SINGUR suficient de bun să te ajut. Fii ca mine. Îți va face inima să bată pentru suflet nu pentru trup.Denis Ciumbargi

Cele 4 puncte cardinale ale unei despărțiri

Dincolo de toamnă e vara și iarna. Depinde dacă privim înainte sau înapoi în această clipă.

Înapoi e o întrebare ce a zăbovit câteva clipe pe buzele unei fete a cărei inimi privește și ea înapoi la lipsa de garanții emoționale ale viitorului. M-a întrebat ”De ce oare există oameni fără suflet?”

Răspunsul meu vine din același înapoi și e atât de banal încât nu poate fi decât bun de oferit și poate îmbrățișa o inimă deschisă la citire... Răspunsul meu a zis: ”pentru a îl îmbogăți pe al nostru, pentru a ști, pentru a mă ridica poate plin de praf dar cu încă suficientă putere pentru a da un șut în fundul ce ne-a fost întors și astfel, în drumul meu spre înălțimi, să am dublu câștig”.

Am fost comparat cu o privire mereu în sus și din nou, de jos, din josul amintirilor mi-a venit exemplul stemei rusești, emblematicul vultur cu două capete ce cu putere arată lumii grandoarea unei țări: ”Rusia e atât de mare încât e nevoie de două capete pentru a o cuprinde cu ochii”... Să ne uităm și sus și jos…