Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2008

Cea mai frumoasa rugaminte...

Un gand prea morbid pentru multi dintre voi. Un gand despre adevarul pe care unii dintre voi il cunoasteti, altii il presupuneti si altii care nu intelegeti nimic. Ce scriu este pentru cei ce au inima si mintea deschisa catre un gest si o lacrima. Am plans din cauza unui barbat. Barbat prin varsta si barbat prin asteptarile de la sine si cei din jurul sau. Un copil ce plange zi de zi cand cuvantul tata este rostit sau atunci cand va vede pe oricare dintre voi mergand la sotul vostru, la tatal vostru, la iubitul vostru. Un copil ce nu il cunosc inca si care isi intinde bratele catre orice om. Isi doreste sa fie imbratisat, sa iti bagi degetele prin parul lui, sa il alinti si sa te joci cu inima lui ce nu a cunoscut ce inseamna sa iti cunosti pana tarziu tatal ci mai mult, a fost nevoit sa il vada mergand pe drumul fara de intoarcere. Un copil ai carui ochi raman neschimbati desi pe chipul peste care timpul isi lasa amprenta apar fire de par in barba si riduri pe fruntea ce doar am

te salut...

Denis the Lover: Pentru ce plangi degeaba?.... sunt un om simplu, nu sunt model si am facut rele... insa asculta si nu te speria si nici nu te baga decat in ceea ce si inima, si creierul si trupul decid, impreuna, sa faca... Denis the Lover: nu te complace niciodata intr-o situatie doar de teama a da de mai rau Denis the Lover: si apreciaza ce ai doar cat e bun Denis the Lover: atat Denis the Lover: apoi termina ptr ca asta te ridica, iti da putere si curaj si te face om Denis the Lover: ca unii sufera de ceva si altii se plang degeaba e doar un mod de a vedea ca voi toti sunteti normali si aveti ptr ce sa traiti Denis the Lover: sa evoluati si sa fiti mereu zambitori sinceri fata de fiecare om pe care il intalniti Denis the Lover: sa nu iti bati joc de nimeni si daca cineva o face cu tine razbuna-te doar daca e prost Denis the Lover: nu lovi un om asa cum eu am facut odata Denis the Lover: hotarasta-te pe un drum si respecta-ti deciziile Denis the Lover: chiar daca faci

Hai sa impartim lumea... luna mine, stelele tie, oceanul mie, pamantul tie.... dar mai bine totul tie si tu mie...

Un nume intreg al unei emotii fara nume. E atat de greu si atat de simplu de facut, usor prin visele ce se nasc, greu de facut prin pasii marunti pe o autostrada lunga cat un ocol al pamantului. Acum ca scriu asta ma intreb, se poate face mai degraba ocolul pamantului in 80 de zile decat sa cunosti pe cineva si sa alegi sau nu daca va ramane o perioada langa tine. Stau si scriu in 2 ferestre, aici si acolo, acolo si aici, acelasi lucru de neinteles precum toata intelepciunea adunata in vorbele unui copil pe care adultii nu il mai iau in seama doar pentru ca ei s-au nascut mai devreme. Vom trai si vom vedea e o scuza si o amanare a celor ce nu iau atitutdine fata de ce isi doresc. A imparti ceea ce nu ai deja cum suna? A te sacrifica fara sa faci nimic decat pentru a te chinui sa ajungi sa constientizezi ca te amagesti sau te amageste?... Ce este si cum va fi la un an, aceasta primavara si aceste noi prime zile traite nu de multe ori dar avute in mod repetat. Daca stii despre ce vo

Crengi uscate si muguri in trestii...

Nici o logica si nici o dorinta implinita. Nici un gand si nici un suflet fara incredere decat in lucruri mici, amagitoare ce oricand pot fi contrafacute. La fel precum un ambalaj a ceea ce ne defineste ca fiinte, ca oameni, ca si iluzii asemenea unor perle negre, atat de rare, atat de pretioase si care totusi, nu inseamna nimic cand le pui la gatul unui barbat fata de cel al unei femei. Acestea sunt zile dintr-un calendar ce se repeta. Dupa o ploaie si peste un cer, simt ochii celui ce ma atinge si vorbeste cu mine prin sangele ce-mi curge prin vene A fi om. A lupta pentru altii si a minti pentru a te minti ca ii poti minti pe altii sa se simta bine, decizii de mult luate si ordine fara ordine in sinea unei dezordini aranjate de cadouri de nedorit din partea destinului. A crede in timp cand nu exista cuvinte, decat chipuri. A trai ca intr-o biserica unde umbrele ce slujesc sunt diavoli ce iubesc mai mult lumina si plang cu lacrimi de foc doar pentru ca nu o pot sluji, pentru ca