Treceți la conținutul principal

Cea mai frumoasa rugaminte...

Un gand prea morbid pentru multi dintre voi. Un gand despre adevarul pe care unii dintre voi il cunoasteti, altii il presupuneti si altii care nu intelegeti nimic. Ce scriu este pentru cei ce au inima si mintea deschisa catre un gest si o lacrima. Am plans din cauza unui barbat. Barbat prin varsta si barbat prin asteptarile de la sine si cei din jurul sau. Un copil ce plange zi de zi cand cuvantul tata este rostit sau atunci cand va vede pe oricare dintre voi mergand la sotul vostru, la tatal vostru, la iubitul vostru. Un copil ce nu il cunosc inca si care isi intinde bratele catre orice om. Isi doreste sa fie imbratisat, sa iti bagi degetele prin parul lui, sa il alinti si sa te joci cu inima lui ce nu a cunoscut ce inseamna sa iti cunosti pana tarziu tatal ci mai mult, a fost nevoit sa il vada mergand pe drumul fara de intoarcere. Un copil ai carui ochi raman neschimbati desi pe chipul peste care timpul isi lasa amprenta apar fire de par in barba si riduri pe fruntea ce doar amagirea fericirii o mai descreteste. Ati tinut vreodata un barbat in brate care tremura de plans si al carui piele a fetei e mult prea rece, prea uda de transpiratia de pe frunte si care totusi va uda umerii, obrajii, palmele de lacrimi fierbinti pentru ca a pierdut un om ce niciodata nu il va mai tine in brate? Acest copil astazi m-a tratat ca pe un model si o salvare. Cu vocea de barbat de 23 de ani, cu mainile tremurande ca ale unei mame ingrijorate ca nu are cu se isi creasca fii, cu privirea lasata si cu umerii cazati m-a rugat atat: " Daca o sa te intalnesti cu tata... spune0i ca il iubesc mult si ca mi-e dor de el ok? sa tii minte asta... si sper sa ai grija de mine desus de acolo... e prima si ultima oara cand ti-o spun! sa nu te superi... pls.. stiu ca e deplasat.. dar eu nu am apucat sa imi iau la revedere de la el... :( :( :( " Am plans de parca eu as fi murit, de parca el mi-ar fi murit in brate sau de parca mama si fiul ce inca nu il am mi-ar fi murit in brate in acea secunda! V-a cerut vreodata un om asa ceva? Daca ati muri maine, cati dintre voi ati zice te iubesc celor de dincolo?... Cati din voi ziceti te iubesc celor ce inca mai sunt printre voi? Sa plangeti cat sunteti in viata pentru ca veti fi chinuiti de zambetele ce nu le veti mai putea avea de la cei celor care nu le dati atata importanta fiind obisnuiti sa ii vedeti si sa ii auziti in fiecare zi. Te iubesc astazi, Ionut, pentru rugamintea ta. E unul din cele mai frumoase lucruri ce mi-au fost cerute vreodata si e cea mai mare dovada ca un om poate intelege mai mult decat sex, bani, invidie, aspiratie, inselaciune. http://denisthelover.blogspot.com http://scriudespretine.blogspot.com

Comentarii

Anonim a spus…
ratacind prin lumea asta virtuala am dat de blogul tau si nu m-am lasat pina nu te-am citit complet(cu toate ca e deja tirziu foarte tirziu)nici nu mai stiu cum am dat de tine,totul a pornit de la blogul meu pe yahoo 360(nu stiu care e tastatura pentru grade:(( )
imi place cum scrii si felul tau sincer de a fi
dar cel mai mult imi place cind esti trist,nu pentru cea ce simti ci pentru felul cum scrii,uff ce greu ma mai exprim,nu ma bucur ca esti trist, iti doresc numai fericire,sper ca ai inteles ce am incercat in bilbiiala mea sa spun
Cornelia Alexandru a spus…
Sunt fan Mihaela Radulescu....o ADOR efectiv sincer....pentru tot ce face! E UNICA! As vrea mult sa o cunosc personal,sa vb la telefon macar,dar astea sunt doar vise,pentru un om de rand!

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii...