Treceți la conținutul principal

Cea mai frumoasa rugaminte...

Un gand prea morbid pentru multi dintre voi. Un gand despre adevarul pe care unii dintre voi il cunoasteti, altii il presupuneti si altii care nu intelegeti nimic. Ce scriu este pentru cei ce au inima si mintea deschisa catre un gest si o lacrima. Am plans din cauza unui barbat. Barbat prin varsta si barbat prin asteptarile de la sine si cei din jurul sau. Un copil ce plange zi de zi cand cuvantul tata este rostit sau atunci cand va vede pe oricare dintre voi mergand la sotul vostru, la tatal vostru, la iubitul vostru. Un copil ce nu il cunosc inca si care isi intinde bratele catre orice om. Isi doreste sa fie imbratisat, sa iti bagi degetele prin parul lui, sa il alinti si sa te joci cu inima lui ce nu a cunoscut ce inseamna sa iti cunosti pana tarziu tatal ci mai mult, a fost nevoit sa il vada mergand pe drumul fara de intoarcere. Un copil ai carui ochi raman neschimbati desi pe chipul peste care timpul isi lasa amprenta apar fire de par in barba si riduri pe fruntea ce doar amagirea fericirii o mai descreteste. Ati tinut vreodata un barbat in brate care tremura de plans si al carui piele a fetei e mult prea rece, prea uda de transpiratia de pe frunte si care totusi va uda umerii, obrajii, palmele de lacrimi fierbinti pentru ca a pierdut un om ce niciodata nu il va mai tine in brate? Acest copil astazi m-a tratat ca pe un model si o salvare. Cu vocea de barbat de 23 de ani, cu mainile tremurande ca ale unei mame ingrijorate ca nu are cu se isi creasca fii, cu privirea lasata si cu umerii cazati m-a rugat atat: " Daca o sa te intalnesti cu tata... spune0i ca il iubesc mult si ca mi-e dor de el ok? sa tii minte asta... si sper sa ai grija de mine desus de acolo... e prima si ultima oara cand ti-o spun! sa nu te superi... pls.. stiu ca e deplasat.. dar eu nu am apucat sa imi iau la revedere de la el... :( :( :( " Am plans de parca eu as fi murit, de parca el mi-ar fi murit in brate sau de parca mama si fiul ce inca nu il am mi-ar fi murit in brate in acea secunda! V-a cerut vreodata un om asa ceva? Daca ati muri maine, cati dintre voi ati zice te iubesc celor de dincolo?... Cati din voi ziceti te iubesc celor ce inca mai sunt printre voi? Sa plangeti cat sunteti in viata pentru ca veti fi chinuiti de zambetele ce nu le veti mai putea avea de la cei celor care nu le dati atata importanta fiind obisnuiti sa ii vedeti si sa ii auziti in fiecare zi. Te iubesc astazi, Ionut, pentru rugamintea ta. E unul din cele mai frumoase lucruri ce mi-au fost cerute vreodata si e cea mai mare dovada ca un om poate intelege mai mult decat sex, bani, invidie, aspiratie, inselaciune. http://denisthelover.blogspot.com http://scriudespretine.blogspot.com
2 comentarii

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…