Treceți la conținutul principal

Unitatea de măsură a amintirilor


Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...”
Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...”
Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?”
De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă mai mult sens decât dacă ai sta acum pe gânduri și te-ai gândi ce vei face în următorii cinci ani...

Amintirile ne aduc emoții atât de complexe, multe îngropate cu lacrimi, cu memorii ale clipelor în care abia așteptam să uităm durerile din acel moment când totul părea mai greu decât puteai duce. Acum, acele amintiri sunt cel mult o lacrimă și un zâmbet, o emoție care te face să mergi să strângi mâna celui ce e lângă tine și să îi săruți buzele în somn... Tot ele sunt cele care te fac să înțelegi că nu ai pierdut nici un om ci îi duci cu tine mai departe, pe toți, cu tot cu dorul ce nu e decât greutatea emoțiilor pe care le-ai avut cu acel om...


Poate că dorul  primește în dicționar o definiție nouă...

”Dorul este greutatea emoțiilor, puse cap la cap, una peste alta, pe care le-ai făurit cu și față de cineva dar și a multor momente din viața ta...”


Amintirile sunt cele care, dacă acum ești într-o casă cumva goală, te trimit pe tine, la tine... Sunt cele ce îți aduc propria ta persoană lângă tine și simți că nu mai e totul o singurătate. Fără să știi amintirile au fost cele ce, după ce le-ai deschis, te-au făcut să te gândești ”cum ar fi fost dacă...” și să te țină de mână în timp ce începi să îți imaginezi un viitor în care totul va fi mai bun și te fac să crezi că poți să faci orice și te motivează să devii mai mare și mai sus... De câte ori nu ai ajuns să visezi cu ochii deschiși și să ai momente și zile mai bune după ce te-ai îmbăiat în amintiri?

Amintirile sunt născute din emoții. De aceea aduc emoții.
Sunt mici porți prin care poți trece prin timp... Se pare că mereu am avut darul călătoriei în timp...

Sunt uși și depozite ale ființei noastre...

Frantz Diaconescu mi-a scris apoi:
”Secretul cred ca stă în conștientizare  Adesea pierdem lucruri pe care ulterior le înțelegem și le apreciem la valoarea lor adevărată  și încercăm dacă se mai poate să le recâștigăm. Conștientizarea apare cu primele întrebări pe care ni le adresăm. Iar sufletul fiecăruia e un "depozit de amintiri" unde este înregistrat absolut tot. Dar pentru a reuși să-l "vedem" cu adevărat este nevoie să ne depășim condiția umană, să nu mai gândim atât cu creierul ci cu sufletul, să nu mai gândim atât cât să simțim  O viață în care nu simți e banală.”
Sunt uși și depozite ale sufletului nostru. Sunt camere ale lui, sunt hrana lui și sunt pietrele pe care el construiește casa noastră spirituală.
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?”
Deoarece noi le-am pus acolo...

Denis Ciumbargi
Un comentariu

Postări populare

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…