Inteligența Bio. Prostia Bio. Totul bio.

”Cumpărați produse Bio!”

”Costă de 3 ori mai mult dar sunt sănătoase.”

Febra produselor bio și a cheltuielilor suplimentare sub pretextul sănătății poate fi răcită cu un supozitor de puțină informație. Un articol cu puțină Biologie și Chimie din clasele generale.

Haideți să facem puțină ordine în tot ce înseamnă bio. Haideți să spunem lucrurilor pe nume.

Bio vine din cuvântul grec βίος, bios, ce înseamnă viață. Este o caracteristică a tuturor organismelor vii, iar definiția organismelor vii spune că viața, această valoare unică a lor, este proprietatea acelor obiecte care au capacitatea de a semnala și întreține singure, ele însăși, procese biologice, chimice ce duc la transformări  spre deosebire de altele care nu pot.

Un joc de cuvinte: nu am văzut nicio pâine, borcan de dulceață și câte alte produse respirând greu prin ambalajele lor de plastic, alergând printre rafturi, consumând alte produse pentru a crea procese biologice etc.

Bio nu este ceea ce avem pe rafturi.

Dacă ne gândim la modalitatea de fabricare și transportare și depozitare, eu văd pe rafturi pungi de plastic care îmbracă produsele bio.

Plasticul este un produs obținut la bază din petrol. Plasticul este un amestec din carbon, oxigen, sulf și azot. Sulful și azotul sunt elemente ce nu sunt compatibile cu majoritatea organismelor vii.

Sulful este folosit în principal pentru fabricarea chibritelor, prafului de pușcă, insecticidelor, detergenților și a cauciucurilor.

Deși bun îngrășământ natural, azotul, când respirăm îl eliminăm înapoi în atmosfera sau îl eliminăm din apă sub formă de urină. Urina conține în majoritate azot.

În aceste elemente stau ambalate faimoasele produse bio.

În plus, plasticul supus la temperaturi diferite emană produși chimici de procesare toxici. Plasticul la orice temperatură eliberează compuși ce au catalizatori ce duc la procese de tip cancerigen.

Treceți pe hârtie sau sticlă.

Procesul de fabricare a produselor bio. 

Această acțiune implică expunerea ingredientelor sau a materialelor brute la aer. Oxigenul este primul ce provoacă arderile chimice. O ardere presupune eliberarea de compuși ce din nou nu fac bine vieții. Un măr stricat, o salată veștejită, o țigară arsă, rugina de pe metale, un fir de păr alb, îmbătrânirea, sunt rezultatul expunerii la oxigen. Se numește oxidare.

O fierbere, o coacere a produselor presupune ca acestea, în 70 la sută din cazuri să fie puse imediat în ambalaje, de plastic în caz majoritar, pentru a limita expunerea lor la aer și mediu. Temperatura ridicată, până la răcire, atunci la fabricare, impune cel mai mare șoc pentru plasticul ambalajului și desigur la eliminarea acelor produși toxici de care vorbeam mai sus. Chiar dacă le luăm din congelatoare sau temperatura camerei din market, produsele au fost ”pasteurizate” sau prelucrate termic.

Pasteurizarea. Ridicarea în 10 secunde la temperatura aproape de fierbere (65-85 de grade celsius) și o semi congelare (0 - 4 - 6 grade celsius) bruscă pentru eliminarea bacteriilor.

În sistemul uman digestiv se găsesc peste 4 miliarde de bacterii. Ele sunt cele ce provoacă și / sau întrețin digestia. Flora bacteriană internă organismului uman slăbește când în procesele necesare nu apar acele bacterii cu care să interacționeze.

E ca și cum ai vrea să faci baloane de săpun doar cu apă.

E nevoie de 2 elemente pentru o reacție chimică și am citit împreună în definiția vieții că reacțiile chimice și transformarea sunt dovada că suntem organisme în viață. Pasteurizarea elimină bacterii ce susțin procese vitale digestive.

Ingredientele produselor bio.
Dacă ne referim la produsele bio ca la acele produse ce sunt create sau reprezintă materii provenite din medii cultivate ecologic, atunci, haideți să vedem ce avem eco în bio.

Eco nu înseamnă mai scump sau mai greu de întreținut. Deci nu ar trebui să fie mai scumpe produsele eco / bio. O zmeură culeasă din pădure este eco. O zmeură culeasă din plantații al căror sol, pământ este îmbogățit cu azot chimic, crescute la lumină artificială pentru a forța creșterea și a putea avea rod nu la 8 luni ci la 5 sau 6 luni, care sunt erbicidate contra gărgărițelor sau musculițelor verzi nu mi se pare eco. Cu ce te păcălesc că este eco? Cu faptul că spun că nu au hormoni de creștere injectați?

O găină crescută în curtea cuiva, în aer liber dar hrănită cu făină de pește și urluială cu hormoni pentru ca porumbul a fost tratat și el chimic la plantare, erbicidat la rându-i nu dă ouă eco.

Mergeți în piață și cumpărați acele produse de la acei bătrâni care nu știu să se vândă bine. Un măr care se strică după două zile nu care stă 8 zile frumos lucios este eco. Un lapte care se taie după două zile de stat în frigider și care uneori îți face stomacul sau intestinele să scoată semne ușor dubioase este eco.
Un gem făcut din merele ce rezistă doar două zile care face puțin mucegai sub capac ce îl dai cu lingura deoparte este eco.

O alimentație sănătoasă presupune să consumi produse ce se strică.
E semn că viața părăsește un produs proaspăt cules. Un aliment ce rezistă cu lunile e ca un om în comă. Nu îi poți cere unui om în comă să facă probleme de matematică. Nu poți cere unui produs ținut artificial în viață în o închisoare chimică să te ajute să rămâi sănătos. Nu te uita în coșul de cumpărături al altuia ci ascultă-ți trupul ce își cere viața înapoi pentru a avea cum să te duci la acea plimbare în parc, la acel film, la acea petrecere, acel loc de muncă, la acea persoană ce dorești să te țină în brațe... Dacă trăiești puțin, dacă trăiești crezând în produse decât în inteligența ta atunci lumea devine goală.

Fii cu adevărat în viață. Aceasta e bio. Viața ta bună.

Denis Ciumbargi