Treceți la conținutul principal

Arta sau Moarte. Modern?

Frumusete sau grotesc? Multi il considera un geniu pe autorul acestor fotografii realizate "pe bune" cu mult mult timp inaintea aparitiei Photoshopului sau a altor programe ce ne ofera azi posibilitatea de a transforma o simpla si banala imagine intr-o capodopera de arta. Este geniu sau vreun bolnav cu mintea si cu sufletul? Este uman sa aduni cadavre si sa le redai o frumusete admirabila sau e mai bine sa le lasi sa "se odihneasca in pace"? Mie personal mi s-au parut absolut dementiale, in sensul bun al cuvantului, aceste fotografii insa din cauza controverselor iscate sunt curios care este si parerea voastra. Merita aceste lucrari pastrate sau ar trebui arse si uitate? Intrebarea mea ajutatoare este: Cine castiga nemurirea atat de mult cautata de fiecare muritor in parte? Artistul sau Cei ale caror cadavre le admiram in aceste imagini? Au obtinut ei astfel imortalitate? Sunteti invidiosi ca trupul vostru va putrezi intr-un mormant uitat in 10 ani de cei dragi si ca cei din imagini dimpotriva... se numesc.. arta? Autorul este Joel-Peter Witkin. Puteti gasi foarte multe imagini pe Google daca sunteti interesat de acest artist. Astept comentariile voastre. Doar apasati butonul comment si lasati impresia pe care o aveti: pro sau contra!

Comentarii

Anonim a spus…
Frumusete sau grotesc?
As zice frumusetea grotescului...Nu stiu daca se poate numi geniu Witkin asta ,dar ceea ce a facut e totusi arta..intr-o alta viziune decat cea clasica dar incontestabil arta.
Cat despre nemurire....cred ca nu o castiga nimeni in lumea asta...raman doar semne ale trecerii...
Anonim a spus…
Traiesti atat cat vor ceilalti, poti sa fii mort respirand sub acoperisul casei tale sau sa traiesti intr-o urna. Cam asa artistul a obtinut nemurirea prin Ceilalti, cadavrele insa nu cred ca obtin nemurirea prin fotografie. De invidie nu poate fi cazul nici in ceea ce priveste modelele nici a artistului, trebuie sa fii bolnav sa creezi dintr-o fetita decapitata in urma unui accident arta. Oricum sunt extraordinare pozele, rezultatul ramane si omul doar k artist - este genial. Imaginile reusesc sa imprime senzatii (la nivel organic), mie mi se par mortale (oops!). Este arta... "Din bube mucigaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi"
Crystal a spus…
M-am uitat pe mai multe fotografii de ale lui ...prima data mi-am spus "Wow...arata destul de bine ce face..." pana cand am vazut membrele..si hermafroditii ...si cainele taiat si umplut cu legume si fructe!!!
Raspunsul la intrebare : E GROTESC si bolnav.Ceea ce face el nu este arta...imi dau seama ca acel caine nu a fost omorat de el [sper] dar totusi ...

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...

Urletul tăcerii

Uneori stai în întuneric și te gândești la lumina ce ai vrea să o aduci. Alteori stai în întuneric și simți că tot întunericul aduce mai mult întuneric și nu știi dacă întreaga cameră se învârte cu tine sau dacă tot ce nu vezi e o închipuire a ta. Uneori nu știi dacă e corect sau dacă e greșit ce alegi să spui sau ce alegi să faci și de multe ori găsim vinovați sau scuze. Alteori dăm vina pe noi înșine însă rareori învățăm din dialogurile ce le purtăm cu propria minte, cu propria imagine a imaginației noastre... Uneori ai vrea ca o îmbrățișare să schimbe totul însă atingerea devine nedorită căci te leagă mai mult de ace persoană și ți-e frică de durerea ce va crește odată cu numărul de atingeri sau cu nivelul de sensibilitate pe care fiecare atingere atinge în propriul tău trup și suflet. Alteori o atingere aduce la loc pacea dar ascunde răspunsul ce uneori e mai bine să nu vină. Uneori scrii despre oameni și uiți apoi de ce ai scris despre ei sau dacă nu, care a fost exact ...