Treceți la conținutul principal

Aş da orice pentru a cădea de pe o stea

As-da-orice-pentru-a-cadea-de-pe-o-stea

Uneori ridic privirea spre înaltul cerului şi văd umbra Soarelui ce stă nepăsător precum o iarnă aşezată peste o vară ce îşi închide ochii obosită de lumea ce a trecut pe lângă ea…

Uneori privesc pe unde calc şi, cu privirea în pământ, văd stelele căzute şi sfărâmate, strivite de minţile înstrăinate de bunătate ale oamenilor ce trec peste ele fără a se murdări pe tălpi de praful strălucitor al acestora…

Sunt oameni cu vârste prea mici dar care lovesc oameni mai mari, oameni mai mari ce poate au făcut în viaţa altora un bine precum aşa cum cei ce lovesc nu au ştiut să facă, alienaţi fiind de alcoolul, drogurile şi sunetele de bass ce agresiv le toacă firile nesusţinute de o personalitate proprie… Sunt oameni cu vârste mai mici ce lovesc oameni mai mari ce poate au suferit alungaţi fiind de toţi sau majoritatea ce legal măcar ar trebui să-i iubească şi astfel au trebuit să lupte cu viaţa la vârste mai mici decât a celor ce îi lovesc şi  judecă deşi cei ce îi judecă abia dacă ştiu cum se scrie sau cum se pronunţă fonetic cuvinte precum “cultură” sau “teatru” sau “viaţă” şi  “durere în viaţă”…

Întrebarea ce vine e simplă…

Pentru ce nu eşti judecat în ziua de azi de alţii?

Aş da orice pentru a cădea de pe o stea, cea mai îndepărtată dintre ele pentru a suferi cât mai mult în timpul căderii de dorul vieţii ce se va stinge în mine după prăbuşirea mea, numai să văd mai multă lumină în minţile întoarse pe dos ale celor ce judecă fără a judeca

Să judeci pe alţii fără a judeca întâi despre ce om poate fi ascuns în cel judecat, despre ce fapte măreţe sau ce opere de viaţă ar putea oferi acel om dacă, în locul învolburării şi logoreei pline de nămol cu care îi împroşcăm de cele mai multe ori pe la spate nici măcar spunându-le în faţă, am întreba dacă au ceva din care am putea învăţa şi da mai departe în sensul bun.

A judeca pe alţii fără a judeca (fără a gândi înainte) este dovada unei lumi ce îşi merită batjocora şi umilirea de a fi în criză economică, într-o societate de hoţi şi criminali şi curve aşa cum alţii ne judecă a fi pe baza faptelor noastre însă…

Sunt unii ce ar da orice pentru a cădea de pe o stea şi la finalul căderii lor, când devin doar cruci uitate-n cimitire, să aibă bucuria de a şti că în lume măcar a rămas un om mai puţin de judecat…

De dragul stelelor ce cad, cerurile ar cădea şi ele… De cele mai multe ori noi însă nu cădem alături de oamenii ce îi împingem pentru a ne da mai drepţi decât dreptatea…

Pe cine ai lăsa să cadă de pe o stea şi lăsa să se stingă dacă, de azi, alegi să nu mai judeci oamenii din jurul tău fără să ajungi să ştii măcar un pic despre durerile vieţii lor şi rostul lor ce sigur îl au pe lume?

De ce nu vrei să fii bun şi să iei ce-i rău la altul şi să îl faci lumină şi bine pentru el decât să îl umbreşti cu vorbe fără judecată?

Mai toţi marii scriitori din trecut au fost închişi în închisori unde au continuat să scrie până la moarte, închişi pentru că lumea nu înţelegea lumina artei lor şi mai apoi au devenit embleme ale istoriei noastre umane…

Degeaba faci dintr-un om mort un om de istorie dacă, atunci când acesta a trăit l-ai scuipat, figurativ vorbind, privindu-l şi judecându-l fără să gândeşti…

Astăzi e toamnă…

Astăzi e toamnă şi frunzele cad. Orice zi are o noapte în care stele cad…

E o toamnă plină de noapte când oamenii cad…

Un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…