Uneori ridic privirea spre înaltul cerului şi văd umbra Soarelui ce stă nepăsător precum o iarnă aşezată peste o vară ce îşi închide ochii obosită de lumea ce a trecut pe lângă ea…
Uneori privesc pe unde calc şi, cu privirea în pământ, văd stelele căzute şi sfărâmate, strivite de minţile înstrăinate de bunătate ale oamenilor ce trec peste ele fără a se murdări pe tălpi de praful strălucitor al acestora…
Sunt oameni cu vârste prea mici dar care lovesc oameni mai mari, oameni mai mari ce poate au făcut în viaţa altora un bine precum aşa cum cei ce lovesc nu au ştiut să facă, alienaţi fiind de alcoolul, drogurile şi sunetele de bass ce agresiv le toacă firile nesusţinute de o personalitate proprie… Sunt oameni cu vârste mai mici ce lovesc oameni mai mari ce poate au suferit alungaţi fiind de toţi sau majoritatea ce legal măcar ar trebui să-i iubească şi astfel au trebuit să lupte cu viaţa la vârste mai mici decât a celor ce îi lovesc şi judecă deşi cei ce îi judecă abia dacă ştiu cum se scrie sau cum se pronunţă fonetic cuvinte precum “cultură” sau “teatru” sau “viaţă” şi “durere în viaţă”…
Întrebarea ce vine e simplă…
Pentru ce nu eşti judecat în ziua de azi de alţii?
Aş da orice pentru a cădea de pe o stea, cea mai îndepărtată dintre ele pentru a suferi cât mai mult în timpul căderii de dorul vieţii ce se va stinge în mine după prăbuşirea mea, numai să văd mai multă lumină în minţile întoarse pe dos ale celor ce judecă fără a judeca…
Să judeci pe alţii fără a judeca întâi despre ce om poate fi ascuns în cel judecat, despre ce fapte măreţe sau ce opere de viaţă ar putea oferi acel om dacă, în locul învolburării şi logoreei pline de nămol cu care îi împroşcăm de cele mai multe ori pe la spate nici măcar spunându-le în faţă, am întreba dacă au ceva din care am putea învăţa şi da mai departe în sensul bun.
A judeca pe alţii fără a judeca (fără a gândi înainte) este dovada unei lumi ce îşi merită batjocora şi umilirea de a fi în criză economică, într-o societate de hoţi şi criminali şi curve aşa cum alţii ne judecă a fi pe baza faptelor noastre însă…
Sunt unii ce ar da orice pentru a cădea de pe o stea şi la finalul căderii lor, când devin doar cruci uitate-n cimitire, să aibă bucuria de a şti că în lume măcar a rămas un om mai puţin de judecat…
De dragul stelelor ce cad, cerurile ar cădea şi ele… De cele mai multe ori noi însă nu cădem alături de oamenii ce îi împingem pentru a ne da mai drepţi decât dreptatea…
Pe cine ai lăsa să cadă de pe o stea şi lăsa să se stingă dacă, de azi, alegi să nu mai judeci oamenii din jurul tău fără să ajungi să ştii măcar un pic despre durerile vieţii lor şi rostul lor ce sigur îl au pe lume?
De ce nu vrei să fii bun şi să iei ce-i rău la altul şi să îl faci lumină şi bine pentru el decât să îl umbreşti cu vorbe fără judecată?
Mai toţi marii scriitori din trecut au fost închişi în închisori unde au continuat să scrie până la moarte, închişi pentru că lumea nu înţelegea lumina artei lor şi mai apoi au devenit embleme ale istoriei noastre umane…
Degeaba faci dintr-un om mort un om de istorie dacă, atunci când acesta a trăit l-ai scuipat, figurativ vorbind, privindu-l şi judecându-l fără să gândeşti…
Astăzi e toamnă…
Astăzi e toamnă şi frunzele cad. Orice zi are o noapte în care stele cad…
E o toamnă plină de noapte când oamenii cad…
Comentarii