Treceți la conținutul principal

dovada de cuvinte...

Involburat ce a iesit din tine, atunci cand ai vrut sa vorbesti, sa rastesti …. Sa dai afara toate vorbele ce le simteai …. Ce le simteai in suflet, si apoi se vedeau in lacrimile ce le aveai in ochi sau in nodurile din gat … ma bucur ca dupa putin timp ai zis ca te simti mai bine … ca esti tu cel care erai, si parte ce vreau sa o aud mai des …. Si sa ramana mult timp …. Da, poate ca … cateodata singuratatea e mai buna, sau poate e mai ok, dupa ceea ce ai apucat sa duci pana acu, da cum e si mai frumos, e mai bine cand ai pe cineva alaturi … cand ai o persoana care te poate sprijini, te poate ajuta, iti poate da tot ce are mai bun si iti arata ca tine la tine …. Da asta atunci cand e persoana care trebuie, cand e pers cu care EGALITATEA exista si se poate imparti …. Dragostea exista … e poate cel mai frumos lucru, cand ajungi sa il traiesti cu adevarat si ptr cine trebuie mai ales … trebuia pretuita la maxim si venerata pana in ultimul punct … dar indiferent de cum e si de ce am avut noi, ca persoane, langa … pana acuma, langa cine am trait un sentiment sau mai multe, o zi sau mai multe, nu tre sa picam … nu tre sa ne lasam prada la ceea ce a fost si sa zicem Gata ! … mergem mai departe si asteptam, trebuie sa fie si ziua, clipa, momentul in care sa ajungem, sa putem spune cu un zambet pe buze, da, am gasit parte din fericire. Oricum, nu trebuie niciodata sa ne oprim din zambet, cum ai zis si tu odata : Oricat de tristi sau suparati am fii, sa nu lasam asta sa ne acopere mintea, trupul sau viata, mergem mai inainte si zambim, ptr ca oricand cineva se poate indragosti de zambetul nostru. Timpul iti e partas, si te lasa …. Trebuie doar sa vrei, sa incerci si sa poti crede …. Poate mai devreme decat e cazul sau nu … timpul te lasa si in timp iti va spune, cat de bine si e … nu trebuie sa dai, daca crezi ca nu primesti, ci doar sa incerci, sa vezi cum e, sa mergi mai departe si sa vezi daca gasesti drumul cel bun pana la urma, daca asta e ce vroiai, sau asta e ce trebuia si merita ?! Nu zice nu la tot, nu da cu piciorul, incearca si poate vei reusesti sa primesti ceea ce vrei, sau sa dai ceea ce se doreste, sa faci parte din mai bine, sa fii u acea parte din lucrul pe care ar fii trebuit sa il duci ca o viata mai departe demult. Ti-am zis, vreau sa fiu cel ma bun prieten al tau acuma, in acel nou inceput de viata, sa te pot sustine si incuraja, sa te pot face sa mergi mai departe, sa poti crede in un NOU si imbunatatit Denis, ce are o speranta ptr tot, ptr un tot ce este veritabil si valabil, ce urmeaza cu un continuu tot timpul. Sunt una din acele 3 persoane, da vreau sa fiu si cea care conteaza acuma, ma bucur oricum ca fac parte din pers la care te gandeai …. O vesnicie nu isi are rost, e prea mult si cat ducem in mod normal, trebuie doar cat sa ajungem sa traim sa fim ok, sa fim fericiti, sa putem spune ca le-am trait pe toate, sa putem spune ca am ajuns sa traim fericirea, am atins bucuria si am gustat din dragostea persoanei dragi. Sper ca acea Egalitate sa existe ptr tine ! Sper sa reusesti sa ajungi la ea, sa treci de tot ce ti se pare greu si sa ajungi la tot ceea ce e mai bun, la ceea ce ai sperat si meritat intr-atat. Posibil sa fi fost sentimentele ce curgeau in acea ora matinala, ceea ce te acapareaza si pe tine … sentimente de dragoste, ura, tristete, bucurie, fericire, angozitate …. Sau temir cine stie ce …. Da, stiu ca ceva se poate face, si cumva se poate merge inainte, da trebuie sa se vrea din ambele parti, trebuie sa existe acea Egalitate! … si contam pe acele motive de speranta !

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...