Involburat ce a iesit din tine, atunci cand ai vrut sa vorbesti, sa rastesti …. Sa dai afara toate vorbele ce le simteai …. Ce le simteai in suflet, si apoi se vedeau in lacrimile ce le aveai in ochi sau in nodurile din gat … ma bucur ca dupa putin timp ai zis ca te simti mai bine … ca esti tu cel care erai, si parte ce vreau sa o aud mai des …. Si sa ramana mult timp ….
Da, poate ca … cateodata singuratatea e mai buna, sau poate e mai ok, dupa ceea ce ai apucat sa duci pana acu, da cum e si mai frumos, e mai bine cand ai pe cineva alaturi … cand ai o persoana care te poate sprijini, te poate ajuta, iti poate da tot ce are mai bun si iti arata ca tine la tine …. Da asta atunci cand e persoana care trebuie, cand e pers cu care EGALITATEA exista si se poate imparti ….
Dragostea exista … e poate cel mai frumos lucru, cand ajungi sa il traiesti cu adevarat si ptr cine trebuie mai ales … trebuia pretuita la maxim si venerata pana in ultimul punct … dar indiferent de cum e si de ce am avut noi, ca persoane, langa … pana acuma, langa cine am trait un sentiment sau mai multe, o zi sau mai multe, nu tre sa picam … nu tre sa ne lasam prada la ceea ce a fost si sa zicem Gata ! … mergem mai departe si asteptam, trebuie sa fie si ziua, clipa, momentul in care sa ajungem, sa putem spune cu un zambet pe buze, da, am gasit parte din fericire. Oricum, nu trebuie niciodata sa ne oprim din zambet, cum ai zis si tu odata : Oricat de tristi sau suparati am fii, sa nu lasam asta sa ne acopere mintea, trupul sau viata, mergem mai inainte si zambim, ptr ca oricand cineva se poate indragosti de zambetul nostru.
Timpul iti e partas, si te lasa …. Trebuie doar sa vrei, sa incerci si sa poti crede …. Poate mai devreme decat e cazul sau nu … timpul te lasa si in timp iti va spune, cat de bine si e … nu trebuie sa dai, daca crezi ca nu primesti, ci doar sa incerci, sa vezi cum e, sa mergi mai departe si sa vezi daca gasesti drumul cel bun pana la urma, daca asta e ce vroiai, sau asta e ce trebuia si merita ?! Nu zice nu la tot, nu da cu piciorul, incearca si poate vei reusesti sa primesti ceea ce vrei, sau sa dai ceea ce se doreste, sa faci parte din mai bine, sa fii u acea parte din lucrul pe care ar fii trebuit sa il duci ca o viata mai departe demult.
Ti-am zis, vreau sa fiu cel ma bun prieten al tau acuma, in acel nou inceput de viata, sa te pot sustine si incuraja, sa te pot face sa mergi mai departe, sa poti crede in un NOU si imbunatatit Denis, ce are o speranta ptr tot, ptr un tot ce este veritabil si valabil, ce urmeaza cu un continuu tot timpul. Sunt una din acele 3 persoane, da vreau sa fiu si cea care conteaza acuma, ma bucur oricum ca fac parte din pers la care te gandeai ….
O vesnicie nu isi are rost, e prea mult si cat ducem in mod normal, trebuie doar cat sa ajungem sa traim sa fim ok, sa fim fericiti, sa putem spune ca le-am trait pe toate, sa putem spune ca am ajuns sa traim fericirea, am atins bucuria si am gustat din dragostea persoanei dragi.
Sper ca acea Egalitate sa existe ptr tine ! Sper sa reusesti sa ajungi la ea, sa treci de tot ce ti se pare greu si sa ajungi la tot ceea ce e mai bun, la ceea ce ai sperat si meritat intr-atat.
Posibil sa fi fost sentimentele ce curgeau in acea ora matinala, ceea ce te acapareaza si pe tine … sentimente de dragoste, ura, tristete, bucurie, fericire, angozitate …. Sau temir cine stie ce …. Da, stiu ca ceva se poate face, si cumva se poate merge inainte, da trebuie sa se vrea din ambele parti, trebuie sa existe acea Egalitate! … si contam pe acele motive de speranta !
Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Comentarii