Ingerii nu plang, sunt prea tineri... Sper ca au pelcat cu zambete spre lumea in care noi nu ii mai putem simti, vedea.. unde ii putem adora pur si simplu... Sa aprindem o candela pentru iubire. pentru frumusetea ochilor, frumusetea vocii ce si-a pus aprenta pe toata fiinta mea!
Multumesc ca ai trait, ai cantat Laura Stoica!
Iti ofer ce nu pot oferi, iti daruiesc gandul, lacrima si zilele ce le am in care te ascult si ma faci sa retraiesc amintiri. Un mic si neimportant omagiu dar paote o ocazie de reamintire pentru altii.
Sa te odihnesti fericita in lumea ta de ingeri! Esti ingerul ce il ador...
Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...
Comentarii
Dumnezeu sa o odihneask in pace!