Treceți la conținutul principal

Imi vine sa scriu…

Sa scriu, sa urlu, sa arunc lacrimi peste suflete moarte, peste trupurile celor din jur in care daca ar mai licari putina lumina as putea sa imi imaginez strazi pline de ceea ce vom numi curand craciun. Dar toti sunt inchisi, incuiati, fara baterii, fara curent in ei, fara orice alta sursa ce ar face becurile care astept sa le vad in ei, sa luceasca.
Sunt singur si nealintat, singur si fara siguranta ca ceea ce simt este definit si destinat cuiva. Nimanui nu-i pasa sa primeasca ceva decat daca satisface criterii fizice. As putea sa fiu si eu ceva in lumea unui om?... Cine m-ar vrea viu? Pentru ce?... Pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce sunt ei in comparatie cu mine?... traiesc pentru mine sau pentru ca altii sa se compare cu “prostul ala”, “ala care lucreaza acolo”, ala care “arata asa”, “ala care nu are aia, ailalta?”… O sa stau odata gol in albul zapezii intr-un loc unde mii, caci mii sunt cei ce ma cunosc, sa apara si sa ma vada asa cum nimeni nu stie ca pot arata.
Iubirea e cea mai mare iluzie pe care unii o pot cauta. Multumita vietii avem ceva mai bun decat iubirea. Avem fizic, sex, bani, puterea de a transforma iubire in semne de intrebare. De ce trebuie sa te simti penibil cand dai semne de viata cuiva doar pentru ca esti atat de dornic de aerul cu mirosul pielii sale?.. doar ptr ca esti atat de indragostit incat ochii sai par cele mai mari comori pe care le-ai putea dori, sa le scufunzi, sa ii saruti, sa le faci o harta si sa o arunci in mare pentru ca nimeni sa nu ii gaseasca, si, ei sa fie aprinsi, arsi pe inima ta? De ce ne uitam la telefon din minut in minut daca nu mai des doar asteptand ceea ce nu ar putea decat sa ne distruga ziua sau sa ne-o faca cea mai fumoasa din tot ce am avut vreodata sau in ultima vreme?.. de ce asteptam penibil mesaje pe telefon?
De ce devenim atat de repede legati, contopiti de un trup doar pentru ca l-am tinut cateva nopti in brate?... ce daca am dormit cu buzele pe ceafa acestui trup si cu nasul printer firele de par si astfel caldura si moliciunea si amestecul de tot ceea ce pielea poate arunca chimic in jurul ei ne face sa ne simtim mai drogati si mai ametiti decat aurolacii pe care ii judecam la randul nostru?... ce are ura de apare peste un temple si il intuneca?.. este un templu pe care titani il darama prin preacurvia lor, pe care eu ca un taran dement incerc sa il recladesc cu pamant moale, stand in ploaie jumate dezbracat, in miez de iarna?... De ce nu putem avea un rod, in pamantul ars de gunoaie descompuse, gunoaie ale amintirilor dupa care totusi plangem si le credem ceea ce am avut bun ca sentiment?... De ce nu putem fi solitari? De ce trebuie sa cred ca iubesc cand de fapt sunt convins ca nu sunt iubit la randul meu decat prin minciuna sau greseala unui moment de care acum incerci sa scapi, de ce cand am inceput sa scriu eram plin de dezgust fata de tine si acum ma linistesc si astept ceea ce nu voi primi?... continuare?.. de ce imi vei spune ca intre noi totul s-a terminat?
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…