Sa scriu, sa urlu, sa arunc lacrimi peste suflete moarte, peste trupurile celor din jur in care daca ar mai licari putina lumina as putea sa imi imaginez strazi pline de ceea ce vom numi curand craciun. Dar toti sunt inchisi, incuiati, fara baterii, fara curent in ei, fara orice alta sursa ce ar face becurile care astept sa le vad in ei, sa luceasca.
Sunt singur si nealintat, singur si fara siguranta ca ceea ce simt este definit si destinat cuiva. Nimanui nu-i pasa sa primeasca ceva decat daca satisface criterii fizice. As putea sa fiu si eu ceva in lumea unui om?... Cine m-ar vrea viu? Pentru ce?... Pentru ceea ce sunt sau pentru ceea ce sunt ei in comparatie cu mine?... traiesc pentru mine sau pentru ca altii sa se compare cu “prostul ala”, “ala care lucreaza acolo”, ala care “arata asa”, “ala care nu are aia, ailalta?”… O sa stau odata gol in albul zapezii intr-un loc unde mii, caci mii sunt cei ce ma cunosc, sa apara si sa ma vada asa cum nimeni nu stie ca pot arata.
Iubirea e cea mai mare iluzie pe care unii o pot cauta. Multumita vietii avem ceva mai bun decat iubirea. Avem fizic, sex, bani, puterea de a transforma iubire in semne de intrebare. De ce trebuie sa te simti penibil cand dai semne de viata cuiva doar pentru ca esti atat de dornic de aerul cu mirosul pielii sale?.. doar ptr ca esti atat de indragostit incat ochii sai par cele mai mari comori pe care le-ai putea dori, sa le scufunzi, sa ii saruti, sa le faci o harta si sa o arunci in mare pentru ca nimeni sa nu ii gaseasca, si, ei sa fie aprinsi, arsi pe inima ta? De ce ne uitam la telefon din minut in minut daca nu mai des doar asteptand ceea ce nu ar putea decat sa ne distruga ziua sau sa ne-o faca cea mai fumoasa din tot ce am avut vreodata sau in ultima vreme?.. de ce asteptam penibil mesaje pe telefon?
De ce devenim atat de repede legati, contopiti de un trup doar pentru ca l-am tinut cateva nopti in brate?... ce daca am dormit cu buzele pe ceafa acestui trup si cu nasul printer firele de par si astfel caldura si moliciunea si amestecul de tot ceea ce pielea poate arunca chimic in jurul ei ne face sa ne simtim mai drogati si mai ametiti decat aurolacii pe care ii judecam la randul nostru?... ce are ura de apare peste un temple si il intuneca?.. este un templu pe care titani il darama prin preacurvia lor, pe care eu ca un taran dement incerc sa il recladesc cu pamant moale, stand in ploaie jumate dezbracat, in miez de iarna?... De ce nu putem avea un rod, in pamantul ars de gunoaie descompuse, gunoaie ale amintirilor dupa care totusi plangem si le credem ceea ce am avut bun ca sentiment?... De ce nu putem fi solitari? De ce trebuie sa cred ca iubesc cand de fapt sunt convins ca nu sunt iubit la randul meu decat prin minciuna sau greseala unui moment de care acum incerci sa scapi, de ce cand am inceput sa scriu eram plin de dezgust fata de tine si acum ma linistesc si astept ceea ce nu voi primi?... continuare?.. de ce imi vei spune ca intre noi totul s-a terminat?
Comentarii