Treceți la conținutul principal

Fericirea mea înseamnă a fi fericit fără a fi

a-fi-fericit-fara-a-fi

Sunt leapşa.

Un joc între bloggeri, ocazie de a fi obligat să scriu despre fericirea mea.

Aleg să vorbesc însă despre a fi fericit fără a fi…

Ce ştiu despre fericirea mea până acum…

Ştiu că sunt fericit atunci când sunt singur şi ascult muzică, uneori prea tristă alteori prea ritmată şi mi se pare că eu sunt cel ce a cântat prima oară de exemplu acea melodie, acel hit, că eu sunt vedeta şi lumea venită să mă vadă la concertele mele imaginare rămâne uluită de talentul meu. Sunt fericit să fiu vedetă fără a fi cunoscut.

Sunt fericit când ies pe stradă cu maxim încă un om şi fac fotografii la ceea ce văd. Ador să fac asta şi mi se pare că orice pe stradă devine frumos şi merită imortalizat şi mi se pare atunci că sunt parcă singurul ce vede anumite detalii ale unor lucruri din jur. Sunt fericit că ştiu că voi avea cândva propria mea expoziţie de fotografie fără a fi însă încă posesorul unui aparat foto.

Sunt fericit când stau şi citesc o carte ca mai apoi să mă ridic şi să mai construiesc ceva pentru fericirea “supuşilor” mei la vreun joc pe calculator. Sunt aşa fericit când adaug câte un pom de decor sau mai construiesc vreo statuie şi locuitorii regatului meu sunt mândrii de mine. Sunt fericit că pot să găsesc astfel, uneori, un mod de a evada fără a fi cel ce caută victime umane să îşi descarce nervii.

Sunt atât de fericit când uneori mă uit după soare şi mă trezesc râzând la el ca şi cum tocmai i-am zis un secret care rămâne al nostru. Soarele e aşa un drăcuşor simpatic şi zice glume tare faine. Sunt fericit că am imaginaţie fără a fi nebun de legat.

Îmi place când scriu foarte mult şi asta mă face în timp fericit. Să scriu pe blog, pe caiete şi pe plicurile de la facturi sau coperţile “spam-urilor” din cutia poştală, să fac stele şi semnături colorate ale numelui meu şi apoi să adun hârtiile în teancuri de amintiri. Am sacoşe pline cu hârtii care îmi aduc aminte de anumite zile. Sunt simple hârtii mâzgălite. Sunt fericit că pot să îmi amintesc de semnificaţia lor fără a fi încă senil. Vom vedea mai la bătrâneţe ce fac în legătura cu asta.

Mai sunt fericit când mi se pare că sunt mai deştept decât alte persoane şi mă arunc nervos în discuţii din care uneori nu înţeleg mai nimic dar ies cu fruntea sus că ajung să arăt că am ceva în căpăţâna mea cea cu nasul mare şi puţin strâmb. Mă simt fericit să fiu mai educat şi mă simt fericit că devin deştept fiind fericit să fiu curios. Oh doamne cât de curios sunt şi ce de întrebări îmi tot vine să le pun celor din jurul meu... Sunt fericit şi că despic firul în multe bucăţi, până la durere uneori. Sunt fericit de cum sunt ca om fără a fi important pentru mine dacă sunt uitat de prieteni atunci când le este bine.

Sunt alţii care cred despre mine că sunt diferit, profund, băgăcios sau prea elevat, prea bun şi că îi fac să se simtă mai slabi sau mai conştienţi că fericirea lor e mai mult materială sau cu mari şi adânci note de pur snobism. Sunt enervant pentru ei şi alţii însă mă caută şi se folosesc pur şi simplu de mine tocmai că sunt astfel.

Sunt fericit, cu siguranţă fericit, că trăiesc în trecut uneori şi sunt fericit că am fost atât de iubit fără a mi se cere mare lucru înapoi. Sunt fericit că am fost iubit fără a fi fost însă iertat pentru ce nu am mai ales să ofer bun.

Sunt fericit că încerc să fac ceva bun pentru alţii care au probleme mai mari decât mine, sunt fericit că mă distrez alături de alţii doar mergând pe stradă, prin parc, pe plajă, fără a ieşi la suc, cafele, băuturi, în localuri şi locuri unde să cheltui bani. Cu o sticlă de apă de 2 litri de la robinet în rucsăcel, o pereche de tenişi chinezeşti în picioare, o şapcă şi câteva glume, clipe în care apoi doar taci şi asculţi omul de lângă tine doar plimbându-te prin oraş pe străzi pur şi simplu, mă simt mai fericit decât majoritatea celorlalţi. Sunt fericit să fiu o amintire a mea fără a fi în viitorul cuiva.

Fericirea mea este să fiu nesigur de ce va veni pentru că aşa cred că visele mele se pot împlini şi cred în a da lecţii de a fi mai bun şi mai bine pentru alţii. Mă face fericit să cred că pot schimba lumea şi să lupt simplu sau învolburat pentru a salva oceanul şi minunile sale, să descopăr că sunt fericit şi mergând la concerte cu oameni cărora le ştiu doar numele şi atât. Sunt fericit când mint alteori doar pentru a scăpa de unele persoane. Sunt fericit să exist social fără a fi mulţumit de aceasta uneori.

Sunt fericit fără a fi. E doar o bucată din mine. Sunt fericit când sunt citit şi sunt fericit dacă întâlnesc oameni perfectibili şi care cunosc cuvântul evoluţie. Evoluţie pozitivă pentru cine e fericit să fie odată agramat de dragul acestui pleonasm fără a fi uitat că suntem oameni pentru a fi împreună şi mai târziu unii lângă alţii nu doar acum, aici şi acum. Vom trăi şi în viitor printre oameni, nu fi fericit doar cu clipa de acum. Pentru ca eşti fericit fără a fi fericit.

Dau leapşa mai departe fără a numi însă. Scrieţi despre fericirea voastră pe pagina de facebook a acestui blog, urmărind discuţia aici

Comentarii

Denise a spus…
Si eu sunt fericita fara sa fiu...adica poate ca am parte de unele momente in care rad cu gura pana la urechi insa dupa cateva clipe gura mea mimeaza un zambet fals...nu stiu de ce...nu stiu cum se intampla asta....insa pur si simplu nu-mi pot controla zambetul decat la poze.
Pauza De Tigara a spus…
fericirea e in noi toti si unii din noi habar nu avem sa o dobandim. Fi mereu fericit caci vei straluci intodeauna:)
Anonim a spus…
si eu sunt fericita cand vad ca exista oameni fericiti ca tine...chiar si fara a fi fericiti...
Bibi a spus…
ma regasesc in multe situatii in care tu spui ca esti fericit.chiar mi-a placut poastarea ta .
Anonim a spus…
fericirea, ca sa-i citez pe cei de la tapinarii :"e un pitic ce danseaza". imi place articolul tau si partea cea mai faina e ca are o parte cat se poate de veridica. felicitari!
Ana Mihaela a spus…
Frumos gandesti... :). Nu, nu sunt fericita acum, dar traiesc cu speranta ca intr-o buna zi voi fi. Cateodata imi doresc sa mi se arate toate cele care le-a pregatit viata pentru mine, sa vina acel ceva care sa-ti arate ca merita... .
Biscuite a spus…
buna muzica dupa blogul tau am ascultat-o ceva timp :*

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii