Treceți la conținutul principal

Ce am vorbit ultima dată cu Mădălina Manole

madalina-manole

Am vorbit cu Mădălina Manole o singură dată până ultima dată.
Era Mădălina Manole cea care avea o veste bună.

Am sunat-o într-o după amiază de iarnă. Eram începător şi nu am ştiut să îi vorbesc altfel decât deschis. Nu am ştiut să fiu prea politicos şi i-am vorbit la “per tu” într-o amabilitate sinceră şi deschisă. Lucram in Antena 1 şi am vrut să o invităm pentru o emisiune în care se discuta despre avorturi. Ea trebuia să fie în tabăra celor ce ar da orice pentru un copil când altele aleg să renunţe la al lor.

Am format numărul şi după prezentarea de rigoare am auzit mai mult gălăgia din jurul ei decât vocea ce o ştiam din melodiile de care voi vorbi mai încolo un pic. Gâfâia agitată, emoţionată, mi-a dat voie să îi spun despre subiectul emisiunii şi a zis, cu aproximaţie, doar atât:

“Nu pot să cred că îţi spun ţie întâi pentru că nu am apucat întâi să îmi anunţ măcar familia. Eu tocmai acum ies de la un doctor (…), am aflat că sunt însărcinată (…). Nu vreau să vin la o asemenea emisiune pentru că îmi doresc mult copilul acesta şi nu vreau nici măcar să abordez de azi acest subiect de frică să nu devină ca un semn conversaţia de acolo şi să ajung să nu mă pot bucura de vestea aceasta.”

Am felicitat-o, am dat vestea în redacţie şi am trecut apoi ignoranţi mai departe căutând înlocuitoare pentru ce aveam nevoie pentru acea emisiune.

Azi m-am gândit că avortul poate l-a făcut sub altă formă. A renunţat la copil însă probabil i-a făcut un bine. Nu ştiu scenariile, nu ştiu viaţa ei şi nu ştiu ce om era. Ştiu doar că un asemenea gest, dacă a fost sinucidere, a fost făcut sau poate fi făcut de un artist ce a avut măcar o dată lumea la picioare, din două motive din punctul meu de vedere… A apăra copilul de durerea ce ea ca mamă o poate transmite acestuia. Orice mamă oferă prin fiecare gest al ei şi o energie a sa ce o contopeşte sau o învăluie pentru protecţie pe cea a copilului ei. Dacă a avut dureri şi frici, Mădălina l-a apărat astfel pe cel mic.

Al doilea motiv ar fi singurătatea cu sine. Lumea e doar un loc plin de goluri şi cum am mai scris cândva, cred că ne creăm relaţii doar de teama de a nu putea împărţi ceva, cuiva. Doar că uneori dăm dar nu e primit.

Pentru mine Mădălina Manole a însemnat ca şi copil un mic stres. Nu suportam reclamele la şampon cu ea, nu îi vedeam frumuseţea părului de era “fata cu părul de foc”. Apoi melodiile ce TVR-ul le dădea obsesiv şi nu le înţelegeam până nu m-am îndrăgostit. Erau goale atunci şi fără rost. Necomerciale. Apoi, când am avut norocul de simţi iubire, melodiile, glasul a devenit sfâşietor şi unic. Aparte precum al Laurei Stoica, eternul meu idol feminin.

… Când am văzut-o live în TVR, cu părul de nuanţă brună, drept nu ondulat, ea cu o poziţie demnă şi foarte stăpână am admirat-o câteva clipe. Era feminină şi puternică.

M-am bucurat de melodiile Mădălinei mai mult cu un amic bun, Bogdan. Era fan al ei şi mă înnebunea la karaoke cu melodiile acesteia. Dar m-am distrat atât de mult cu el încât Mădălina devenise prilej de zâmbete şi acum, amintiri dragi cu el. Uneori râdeam amuzaţi şi făceam glume de parcă ne auzea Mădălina sau ne era complice. Atât.

Am vorbit prima dată pentru ultima dată cu Mădălina Manole fără să ştiu.
Îi mulţumesc pentru amintirile ce mi le-a dat fără să ştie.

Comentarii

Diana a spus…
da, e frumos ce ai scris tu aici...pentru fiecare dintre noi, cei care am admirat-o intr-un fel sau altul, Madalina o sa ne ramana mereu in amintire, ca o femeie puternica, frumoasa si cu zambetul pe buze, pentru ca asta a facut, ne-a adus zambetul....ne pare rau, dar a fost alegerea ei.
Bibi a spus…
frumos ai scris , asa cum e si normal ...cuvinte urate la adresa Madalinei ..nu stiu daca exista

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti