Am vorbit cu Mădălina Manole o singură dată până ultima dată.
Era Mădălina Manole cea care avea o veste bună.
Am sunat-o într-o după amiază de iarnă. Eram începător şi nu am ştiut să îi vorbesc altfel decât deschis. Nu am ştiut să fiu prea politicos şi i-am vorbit la “per tu” într-o amabilitate sinceră şi deschisă. Lucram in Antena 1 şi am vrut să o invităm pentru o emisiune în care se discuta despre avorturi. Ea trebuia să fie în tabăra celor ce ar da orice pentru un copil când altele aleg să renunţe la al lor.
Am format numărul şi după prezentarea de rigoare am auzit mai mult gălăgia din jurul ei decât vocea ce o ştiam din melodiile de care voi vorbi mai încolo un pic. Gâfâia agitată, emoţionată, mi-a dat voie să îi spun despre subiectul emisiunii şi a zis, cu aproximaţie, doar atât:
“Nu pot să cred că îţi spun ţie întâi pentru că nu am apucat întâi să îmi anunţ măcar familia. Eu tocmai acum ies de la un doctor (…), am aflat că sunt însărcinată (…). Nu vreau să vin la o asemenea emisiune pentru că îmi doresc mult copilul acesta şi nu vreau nici măcar să abordez de azi acest subiect de frică să nu devină ca un semn conversaţia de acolo şi să ajung să nu mă pot bucura de vestea aceasta.”
Am felicitat-o, am dat vestea în redacţie şi am trecut apoi ignoranţi mai departe căutând înlocuitoare pentru ce aveam nevoie pentru acea emisiune.
Azi m-am gândit că avortul poate l-a făcut sub altă formă. A renunţat la copil însă probabil i-a făcut un bine. Nu ştiu scenariile, nu ştiu viaţa ei şi nu ştiu ce om era. Ştiu doar că un asemenea gest, dacă a fost sinucidere, a fost făcut sau poate fi făcut de un artist ce a avut măcar o dată lumea la picioare, din două motive din punctul meu de vedere… A apăra copilul de durerea ce ea ca mamă o poate transmite acestuia. Orice mamă oferă prin fiecare gest al ei şi o energie a sa ce o contopeşte sau o învăluie pentru protecţie pe cea a copilului ei. Dacă a avut dureri şi frici, Mădălina l-a apărat astfel pe cel mic.
Al doilea motiv ar fi singurătatea cu sine. Lumea e doar un loc plin de goluri şi cum am mai scris cândva, cred că ne creăm relaţii doar de teama de a nu putea împărţi ceva, cuiva. Doar că uneori dăm dar nu e primit.
Pentru mine Mădălina Manole a însemnat ca şi copil un mic stres. Nu suportam reclamele la şampon cu ea, nu îi vedeam frumuseţea părului de era “fata cu părul de foc”. Apoi melodiile ce TVR-ul le dădea obsesiv şi nu le înţelegeam până nu m-am îndrăgostit. Erau goale atunci şi fără rost. Necomerciale. Apoi, când am avut norocul de simţi iubire, melodiile, glasul a devenit sfâşietor şi unic. Aparte precum al Laurei Stoica, eternul meu idol feminin.
… Când am văzut-o live în TVR, cu părul de nuanţă brună, drept nu ondulat, ea cu o poziţie demnă şi foarte stăpână am admirat-o câteva clipe. Era feminină şi puternică.
M-am bucurat de melodiile Mădălinei mai mult cu un amic bun, Bogdan. Era fan al ei şi mă înnebunea la karaoke cu melodiile acesteia. Dar m-am distrat atât de mult cu el încât Mădălina devenise prilej de zâmbete şi acum, amintiri dragi cu el. Uneori râdeam amuzaţi şi făceam glume de parcă ne auzea Mădălina sau ne era complice. Atât.
Am vorbit prima dată pentru ultima dată cu Mădălina Manole fără să ştiu.
Îi mulţumesc pentru amintirile ce mi le-a dat fără să ştie.
Comentarii