Bate un vânt ce răsuceşte un nor pe cer şi îl alungă spre marginea orizontului, undeva deasupra unei păduri uitate în zgomot ce e plin de strigăte de copii şi părinţi ce fură din fericire…
Bate un vânt ce aleargă razele de soare până jos pe chipul aprins al pavelelor ce se încălzesc leneşe sub pătura de paşi amestecaţi, paşi familiari sau străini dar mereu bineveniţi.
Bate un vânt ce te duce printre amintiri şi paginile cu miros de atlas sau cărţi de poveşti cu personaje fantastice ce luptă cu animale fioroase sau care ajung să salveze eroii din acele basme păstrate în noi.
Bate un vânt ce gâdilă mustăţile unui tigru ce îşi fixează ochii calzi peste gratiile ce îl păstrează acolo pentru a ne ajuta să învăţăm despre locurile şi rudele sale ce ne cheamă, prin el, să le vizităm şi să ne bucurăm şi mai mult de culorile şi aromele lor…
Bate un vânt ce îţi răcoreşte fruntea pe care bobiţe de transpiraţie a emoţiei de a fi înconjurat de atâta real şi prezent se aşează. E un vânt ce îţi arată cum frunzele pot fi jucăuşe la fel precum puii de urs ce se cred viteji în ţarcul lor, precum iezii de căprioară sau poneii ce aleargă aceste frunze pentru a le completa jocul. Un vânt ce amestecă firele de iarbă pe care stă leneş un leu şi pe a cărui coamă tresar vrăbii guralive. E un vânt ce unduieşte oglinda unui lac artificial dar ce e casă dragă pentru un hipopotam vecin cu un elefant prea celebru şi care primeşte, mulţumind parcă din priviri, fructele ce le oferă restul de copii.
Bate un vânt ce trişează şi aruncă mai departe bucăţile de pâine când se organizează jocuri precum “cine aduce mai aproape de marginea cuştii pelicanii sau lebedele” ce sfioşi sau maiestuoase se amestecă printre trestiile sau florile şi culorile altor păsări din zona lor.
Bate un vânt care poartă glasul strident al maimuţelor ce fură îngheţate din mâinile celor ce trec prea aproape de gratiile lor, maimuţe ce imită copii. Sunt copii care imită maimuţele şi totul devine un mare zâmbet surprins de părinţi pe camerele lor foto ce devin fotografii apoi mărturie a unei zile în mijlocul naturii din care facem parte.
Bate un vânt ce flutură penele unui struţ atât de înalt încât un copil se crede sub el ca sub un dinozaur fantastic, un vânt ce face bursucii mereu arţăgoşi să găsească noi motive de a sta îmbufnaţi.
Bate un vânt ce te poartă apoi spre casă şi te face să scrii rânduri despre amintirea a unei zile frumoase oricând, oricât de de des s-ar repeta.
Ce-ai zice să mergi mâine să simţi cum vacanta are locul ei în grădina zoologică ce te va încărca cu multă si dulce bucurie?
Comentarii