Treceți la conținutul principal

A vedea dincolo de ramele unui tablou

Viaţa se zice că este o scenă. Toţi ne-am născut actori în acest grandios spectacol al vieții.

De câte ori nu ai auzit vorbele acestea? De cate ori nu te-ai gândit la ele, ai plâns la ele, te-ai împăcat cu ele sau de câte ori te-ai amuzat spunând că sunt doar vorbe?

Azi însă eu m-am gândit la viață…

Şi azi nu mi-a mai părut o scenă ci doar un tablou…

Nu poți fi actor pentru că ar însemna să joci despre viața altui om, altui individ pe care, poate, niciodată, nu l-ai cunoscut.

Nu poți să fii actor pentru te-ai minți pe tine zi de zi despre ce ești iar lacrimile tale ar fi doar masca unui râs precum un zâmbet larg pe chipu-ţi poate ar fi doar o albie pentru lacrimi. Eşti actor doar dacă faci asta să te minţi că trăieşti.

Azi m-am gândit ca viața e mai degrabă un tablou pentru că de multe ori suntem priviți şi înțeleși doar în contexte. Totul e văzut şi înţeles atâta timp cât în jur avem doar o ramă încât să ne fie mai ușor să pricepem.

Dar dacă tot ce sunt eu e dincolo de rame?

Exemplu? În fruntea acestor rânduri stă o imagine.

Tu vezi probabil un ursuleţ şi cu amar pe buze gândești în sinea ta că e o formă abstractă probabil de a îmi manifesta un gând macabru, cum îmi omor prin acest ursuleț în văzul tuturor o refulare şi îmbufnări ale unei firi neînțelese nici de mine.

Eu văd însă un urs de zahăr. E luat de pe scaunul său şi imortalizat, ridicând-se, pentru a îți atinge dacă nu limba umedă şi a își oferi dulceața ei, măcar pentru a fi pus pe pielea ta ca talisman dulce în jurul gatului. Sau poate depus în palma ta şi sărutat apoi.

De ce zi de zi ești interesat tu, cel ce nu citești decât cuvinte şi nu rânduri, doar de bucăți, frânturi din viața celui de lângă tine? De ce zi de zi tu cel ce acum te scalzi în întunericul luminii nu îți întinzi brațele să sfărâmi ramele tablourilor pe care zi de zi le critici doar pentru a fi social?

Vreau să te întinzi, să îţi înfunzi ochii printre stele şi, cu sclipiri de melodii, să te îmbeți de mine. Fii în tabloul meu, dincolo de ramele acestuia. Nimeni nu trebuie să știe. Totul, se vede.

Comentarii

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii