Treceți la conținutul principal

lynx. Zile după gratii

Lynx_by_doverangel13

De data asta lynx-ul sunt eu.

Cândva m-am lăsat prins. Adus dintr-o lume, un imens univers de specii, animale, creaturi ce toate se înțeleg şi îşi împart lumea, îşi respectă şi iubesc cercul vieții

M-am lăsat prins pentru că am avut încredere, pentru că am încredere, pentru că sper în înțelegerea şi evoluția omului, specia dominantă ce în dezvoltarea sa ar trebui să devină mai bun, mai perfecționist, mai aproape de sufletul naturii ce l-a creat şi care mă face să cred că gratiile în care m-au pus sunt doar fiare ce pot fi oricând date deoparte şi oricând, alături de mine va mai veni cineva din lumea mea, poate chiar specia mea şi să am o pereche.

Sunt în cușca mea pentru ca am ales. Acum eu știu deja ce înseamnă să fii in sălbăticie. Şi deși acolo era bine, eram acasă, eram liber, tot acolo eram in pericol ca un urs, un vânător să mă distrugă. Poate şi de aceea specia mea, lynx-ul, e pe cale de dispariție. Pentru a mă salva m-am lăsat prins, mă arat lumii şi am ajuns acel stăpân al cuștii mele unde toți vor să fie însa nu intra de teama că sunt neîmblânzit.

De atunci, de când am rămas în această cușcă, din care nu am încercat să evadez, nu am săpat gropi pe sub gardurile de sârmă, mulți au trecut pe lângă mine, m-au admirat, mă admira, îmi întind emoții de pe fetele lor trecătoare, îmi zâmbesc şi îmi bat în gratii.

Avantajul de a fi într-o cuşcă, de a fi la vedere? Ti se va pune pe gard o plăcuță cu detalii despre tine, toţi pot alege dacă să te placă, dacă eşti ce cred că ei că vor, nu pierzi timp creând legături explicând mereu aceleași lucruri pentru toți cei care sunt doar curioși.

Sunt închis zi de zi lăsat la vederea tuturor. Sunt diferit, sunt încă rege şi încă sunt mândru că aleg să fiu cel ce va aminti lumii că ceea ce am ca valori în mine nu trebuie să dispară.

În specia mea, cred, legăturile sunt pe viaţă, şi, când relațiile lungi se termină, așteptăm până când alt partener de viață merită o noua legătură. Poate de aia suntem pe cale de dispariție. Pentru că așteptăm să facem ceva de durată, să lăsam în urmă amintiri multe, frumoase, copii noștii.

De data aceasta lynx-ul sunt eu. Restul, sunt oameni ce vin şi trec şi îmi aruncă mâncare, zâmbete şi strigăte prin sârme, sperând  şi crezând ca așa mă hrănesc şi îmi oferă bucurie.

Eu rămân închis. În cușca mea e loc liber însă. Să fii în cușca mea nu înseamnă că nu mai ești liber, dar ar însemna ca toată lumea să știe că îmi aparții, că suntem împreună şi încercăm să o facem pentru cat mai mult timp posibil.

Acest articol e doar despre mine. E doar un scris de pe acea plăcuţă.

Sub ea o întrebare: poate nu sunt lynx?

Un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…