Treceți la conținutul principal

Lynx

Provocator, necunoscut, atrăgător, ochi verzi pătrunzători şi o atitudine suava, incitantă, masculină. Se scufundă printre umbrele mediului său, stă ascuns pentru a nu fi vânat, pentru ca nu are încredere si pentru ca așa îşi poate prinde mai bine prada.

Ca orice felină, odată ce te prinde, se va juca cu tine şi aproape niciodată nu vei scăpa din ghearele lui. Te va devora şi va rămâne de unul singur pentru că poate aşa îi e firea.

Poate fi doar o prejudecată despre ceea ce știm general despre el şi poate că de data aceasta acel “niciodată nu spune niciodată” se poate transforma într-o prietenie. Poate așa cum pisica domestica a ales să ne stea în preajmă şi el are gânduri de prietenie însă o răutate impregnată in măduva umanităţii noastre îl face să își înghită acest imbold de a se apropia.

Daca ar putea scrie, l-aş întreba “fii sincer, ești predator sau te vei apropia de mine dacă totul e bine pentru a deveni prieteni?”

Aş vrea să ajung să cunosc mai bine un lynx.

Până la urmă, nu știu nimic despre el şi e declarat animalul simbol național.

Vreau să continue.

Etichete:

Comentarii

Anonim a spus…
Cele mai importante trasaturi ale unui Lynx sunt: personalitatea puternica ,
singuranta de sine , singuratatea,increderea numai in el. Daca ar face greseala
sa se apropie ...ar risca sa fie, cum ai spus si u , "vanat si ucis". Daca ar sti k
u i-ai fi intr-adevar prieten. Indiferent de rezultatul intalnirii voastre,fie el bun sau mai putin
bun . Daca i-ai respecta decizia de a-l pastra
doar pentru tine si nu i-ai dezvalui niciodata secretul supravieturii lui ...cu siguranta s-ar apropia fara regret si teama.
... oricum , instinctul lui salbatic va sti cand va merita sa faca pasul de prietenie.
13 octombrie 2009 la 20:22
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Un comentariu
Citeşte tot articolul

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii...
2 comentarii
Citeşte tot articolul