Treceți la conținutul principal

Dacă ţi-ai schimba gândurile

Atunci când crezi că ştii destule, ştii destule despre toţi şi toate. Ştii despre lucruri şi eşti deasupra tuturor prin a fi sau a nu fi logic, a fi citit, a fi precum o carte unde tot ce scrii se aşează pentru a nu fi şters şi pentru a rămâne mărturie. Dar când vrei să placi cuiva, devii un prost, precum o carte ce a căzut în apă şi tot ce eşti se împrăştie pe filele înmuiate. Apoi, te ridici şi îţi pui filele prinse cu cârlige la uscat prin pomi pentru a primi o gură de soare. Sper să nu îmi fie pierdute filele.

Acum despre tine.

Îţi scriu în public şi îşi scriu pentru a putea înţelege de ce sunt prost… Pentru a scoate de pe filele mele firea sensibilă ce ştii de ce nu a putut ieşi. Pentru a spera că nu eşti egoist şi pentru a te avea. Întâi, prin inimă. Îţi scriu să îmi aduc aminte de prima întâlnire după prima săptămână. Şi încep…

Îţi voi aduce dimineaţa flori, trandafiri albi pe măsură ce soarele începe să strălucească peste chipul tău, parfum dulce în sticluţe de bijuterii. Ochii tăi.

Totul, dacă ţi-ai schimba gândurile…

Te voi duce unde muzica este mai dulce, te voi hrăni cu fructe de iarnă şi vin de vară. Îţi voi arăta lucruri pe care doar le-ai citit în poveşti… dacă ţi-ai schimba gândurile…

Îţi voi aduce fericire împachetată într-o cutie legată cu o fundă galbenă, îţi voi aduce ceruri pline de curcubeie şi ploi de vară să îţi ajute grădiniţa de flori să crească iar în zăpada de iarnă, cântecele mele, vorbe la ureche, să te ferească de frig.

Dar de ce să aduc flori în dimineţi când grădina în care ele ar trebui să crească nu este a mea şi ce folos să fie zile însorite dacă eu plâng şi lacrimile mele se amestecă cu beţie neîmpărtăşită?

Îţi voi aduce fericire împachetată într-o cutie legată cu o fundă galbenă, îţi voi aduce ceruri pline de curcubeie şi ploi de vară să îţi ajute grădiniţa de flori să crească iar în zăpada de iarnă, cântecele mele, vorbe la ureche, să te ferească de frig.

Îţi voi aduce dimineaţa flori, trandafiri albi pe măsură ce soarele începe să strălucească peste chipul tău, te voi hrăni cu fructe de iarnă şi vin de vară. Îţi voi arăta lucruri pe care doar le-ai citit în poveşti… dacă ţi-ai schimba gândurile. Dacă aş fi doar eu în ele.

Comentarii

Georgiana a spus…
Buna!

Te citeam. Te citesc. Suna atat de frumos. Ma intreb: poate exista asta si in zilele pe care le traim,practic?
Nu stiu, eu vorbesc din punctul meu de vedere, mi-as dori sa existe cineva care sa imi spuna toate acestea,care sa ma incurajeze asa cum o faci tu pentru niste straini,dar in acelasi timp, atat de personal. Poate totul pare incurcat in ceea ce incerc sa exprim, dar sunt convinsa , ca undeva, intr-un punct, vei gasi logica mea "intortocheata".
Sa imi schimb gandurile. Sa ma gandesc.....Mda....
Oare schimbandu-le, sa am un nou inceput? O sa ma pot suporta mai usor?Mi-as dori asta .....
Sa nu te opresti din scris. Intamplator te-am gasit si ma bucur.....Aveam nevoie....

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Soarele e o lacrimă de înger

Soarele se va prăbuşi de pe obrazul cerului albastru, din albastrul la care au privit ochii unui înger… Soarele se va prăbuşi de pe cer, rănit şi sângerând, şi nimeni nu îl va vedea pentru a-i prinde căderea şi a îi face căderea mai uşoară şi impactul cu nimicul mai moale spre a nu se sparge în mii de bucăţi. Acoperă-mi ochii şi urechile şi spune-mi că nu, soarele nu poate cădea din ceruri dacă despărţirea ne leagă  precum lacrimile ce cad dezlegate de ochii cu gene prea negre, negre precum cerul unei nopţi pe al cărui negru stelele sunt în stare de şoc… Stelele plâng după soare, după el, cel ce le face să aibă lumină în ochii acum stinşi ai unui înger ce nu mai vede încotro să zboare, pe cine să protejeze… Lacrimile unui înger se scufundă acum în buzele unui copil ce descoperă universul iubirii cu primii săi paşi, paşi făcuţi cu inima prea deschisă în drumul lui spre a deveni un bărbat, bărbat căutând cuvintele “a fi acolo, zid de apărare pentru jumătatea sufletului său…”. ...

Dincolo, peste umărul meu

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...