Un apus de soare poate fi între nori. Sau poate fi dincolo de ei.
Un apus de soare poate reflectat în picături de rouă. Sau poate doar răsăritul.
Un apus de soare poate să fie văzut de mii de oameni în acelaşi timp şi toţi să creadă că doar ei îl privesc, ei singuri. Sau poate îşi dau seama că se uită şi alţii.
Un apus de soare poate să fie prins într-un tablou în care unii văd căldura cum face dragoste cu cerul şi pământul. Sau poate unii văd cum răceala nopţii omoară soarele.
Un apus de soare poate să fie o amintire a unei zile când aveai lângă tine o veche colegă de liceu cu care vorbeai cu drag despre lumea mare. Sau poate fi o amintire a unei zile când erai singur plângând că acea prietenă te-a uitat că tu nu ai mai sunat-o.
Un apus de soare poate fi cântat într-un cântec franțuzesc vechi ce are parfum de gramofon şi să te ducă cu gândul la perlele de lumină din ochii bunicii. Sau poate fi ascuns după geamurile prăfuite ale casei acesteia în care nu a mai intrat nimeni de la moartea ei.
Un apus de soare poate fi asemuit cu un sărut ce îl dai fericit că îţi sacrifici fericirea pentru a face pe cineva fericit. Sau poate fi clipa în care simţi că urmează să te dezamăgească sau să te însele.
Un apus de soare poate să fie reflectat în ochii tăi când zici “te plac” cuiva. Sau poate fi doar culoarea unui table de şah la o partidă pe care o vei pierde oricum.
Un apus de soare poate fi fără logică precum versurile de mai jos.
Mi-e dor de tine şi îți caut chipul
În fiecare margine a firii
În podul palmei dacă iau nisipul
Simt un inel jucându-se de-a mirii
Te-aud în bătălii din vreme-n vreme
Ostașii gărzii tale ţi se-nchină
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon şi nume de regină
Şi te iubesc cu milă şi cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagra pentru o veșnicie.
Un apus de soare poate fi pesimist. Sau poate fi cu capul pe umeri. Sau poate fi lipit de tine.
Comentarii