Treceți la conținutul principal

Un apus poate fi. Sau poate nu.

Sunset_by_slawek86

Un apus de soare poate fi între nori. Sau poate fi dincolo de ei.

Un apus de soare poate reflectat în picături de rouă. Sau poate doar răsăritul.

Un apus de soare poate să fie văzut de mii de oameni în acelaşi timp şi toţi să creadă că doar ei îl privesc, ei singuri. Sau poate îşi dau seama că se uită şi alţii.

Un apus de soare poate să fie prins într-un tablou în care unii văd căldura cum face dragoste cu cerul şi pământul. Sau poate unii văd cum răceala nopţii omoară soarele.

Un apus de soare poate să fie o amintire a unei zile când aveai lângă tine o veche colegă de liceu cu care vorbeai cu drag despre lumea mare. Sau poate fi o amintire a unei zile când erai singur plângând că acea prietenă te-a uitat că tu nu ai mai sunat-o.

Un apus de soare poate fi cântat într-un cântec franțuzesc vechi ce are parfum de gramofon şi să te ducă cu gândul la perlele de lumină din ochii bunicii. Sau poate fi ascuns după geamurile prăfuite ale casei acesteia în care nu a mai intrat nimeni de la moartea ei.

Un apus de soare poate fi asemuit cu un sărut ce îl dai fericit că îţi sacrifici fericirea pentru a face pe cineva fericit. Sau poate fi clipa în care simţi că urmează să te dezamăgească sau să te însele.

Un apus de soare poate să fie reflectat în ochii tăi când zici “te plac” cuiva. Sau poate fi doar culoarea unui table de şah la o partidă pe care o vei pierde oricum.

Un apus de soare poate fi fără logică precum versurile de mai jos.

Mi-e dor de tine şi îți caut chipul

În fiecare margine a firii

În podul palmei dacă iau nisipul

Simt un inel jucându-se de-a mirii

Te-aud în bătălii din vreme-n vreme

Ostașii gărzii tale ţi se-nchină

Iubita mea cu foarte mari probleme

Cu chip slavon şi nume de regină

Şi te iubesc cu milă şi cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagra pentru o veșnicie.

Un apus de soare poate fi pesimist. Sau poate fi cu capul pe umeri. Sau poate fi lipit de tine.

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…