Uneori, la urmă nu rămâne decât o uşă închisă iar afară, strigătele unei mame ce sărută hainele copilului ei.
Uneori, la urmă nu rămâne decât o uşă închisă iar afară, lacrimile unui tată ce urmează să regrete că a fost tată unui copil ce îşi dorea un tată.
Uneori, la urmă nu rămâne decât o uşă închisă iar afară, alţi oameni ce vor o vor deschide pentru a intra dar nu şi pentru a mai ieşi vreodată.
Uneori, la urmă nu rămâne decât o uşă închisă iar afară, o istorie scrisă corect sau nu, dar fără meritul de a fi onorabilă.
Uneori, la urmă nu rămâne decât o uşă închisă iar afară, noi, cu gândul unii la alţii şi cum vom uita de ce o uşă, rămâne, uneori, la urmă.
Un film preferat, “Băiatul în pijamale dungate” (The Boy in the Striped Pajamas).
Comentarii