Treceți la conținutul principal

Zei cu mintea rece

Cold_by_RS__Design

Există reguli ce se aplică oriunde. Uneori regulile sunt ale altora, alteori regulile sunt cele ale spectatorilor noștri.

Există clipe când trebuie să întinzi mâna şi să îţi iei la revedere de la prieteni sau iubite, iubiţi sau de la lume.

Există clipe când trebuie să cazi.

Ştii că în cer sunete de pian îi veselesc pe zeii ce cu mintea rece au ca regulă să nu le pese când cineva aici pe pământ pierde o şansă de a fi fericit. Joci cu tot ce ai de jucat, îţi încerci toate trucurile şi la un moment dat destinul ne este acela de a nu mai avea nici un as în mânecă. Ajungi doar să fii un om cu privirea goală.

Am fost un prost să joc după reguli, reguli ce spuneau că am dreptul să îmi construiesc un cămin în braţele tale ca şi cum locul meu ar fi acolo.

Există clipe când devii furios că buzele îi sunt atinse de altă persoană sau când ştii că asta urmează să se întâmple. Dar există o regulă cum că trebuie să te prefaci că eşti matur şi înțelegi că e normal şi îţi aduci aminte că mai există o regulă cum că să îţi continui viaţa şi să fii puternic. Ce regulă stupidă când universul tău ce poate s-a învârtit fericit a devenit o roată de întuneric.

Există clipe când simţi că omul de lângă tine se schimbă dar de fapt nu e altceva decât intrarea într-o zi când doar afli ceva ce încă nu cunoşteai. Deşi mă doare azi totul deja e la trecut. Nu mai am ce să zic. Mă doare să nu îţi răspund pentru că dacă o fac am continua agonia. Poate îmi e frică.

Există clipe când pur să simplu nu există încredere în cuvintele ce spun “eşti singurul”, “doar pe tine te vreau” şi nu vezi decât faptele ce simţi că anulează vorbele.

Uneori câştigătorul ia totul. Cel ce pierde rămâne să se piardă în trecut. E o regulă.

Deşi nu crezi, mă doare rău să nu te simt :( :( :( :( :( :( :( :(

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…