Treceți la conținutul principal

V-ul din Evian Kado.

Un fir de nisip de pe fundul oceanului are o şansă mică să fie oferit din dragoste. Un fir de nisip de pe fundul oceanului are o şansă mare să fie invidiat. Un fir de nisip de pe fundul oceanului are o şansă, fie ea mică sau mare de a nu mai fi pe fundul oceanului. Tot ce trebuie să i se întâmple este să fie ascuns între pereţii fragili ale unei scoici ce să îl transforme într-o perlă.

O perlă are frumuseţe brută şi uneori singura şlefuire de care are nevoie e aceea a minţii celei sau celui ce o va oferi şi / sau purta. O perlă poate să reflecte lumină deşi culoarea ei e acoperită de o atingere mată. Într-un mod asemănător, unic însă, e şi el.

Să prinzi curajul de a fi în lumină şi de a te lăsa purtat de cei ce te vor vedea, de fi invidiat sau comparat cu alte perle mai mari sau mai negre pentru mine e un motiv să îl admir din umbra mea.

Artistul poate fi, din modul meu de a vedea, artist doar dacă înainte de a păşi pe scenă are talentul de a fi om unit de el însuşi dar şi de cei ce sunt în faţa lui sau în spatele său.

Ştiu sau am văzut că e muncitor. E dedicat gândurilor sale şi face ca ele să devină dacă nu nemuritoare măcar fericite că vor fi văzute de zeci şi de sute de oameni.

Am văzut că e liniştit şi tranşant. Am văzut că te priveşte şi deşi îl poţi acuza de o uşoară înfumurare sau indiferenţă va vorbi cu tine doar dacă e abordat. Poate fi şi un mod de a nu se băga unde uneori oricum poate nu va găsi nimic sau poate fi o bună educaţie sau un bun simţ în a îţi respecta intimitatea şi de a îţi oferi dreptul de a alege să îl abordezi.

Am văzut că ştie să ceară impresii sau ajutor. Am văzut că a pornit la drum într-un mod profesional, cu un pachet informaţional pregătit, un site eficient, oferind în mod gratuit primul său cântec.

Este cu picioarele pe pământ şi asta l-ar face diferit şi cred că din acest motiv nu va dispărea după maxim 3 melodii scoase pe piaţă. Pentru că e calculat. Pentru că nu e îmbătat cu apă nici ieftină nici scumpă.

Toate acestea le-am văzut în Evian Kado prin V-ul din spatele artistului.

Web

 

Piesa nu dărâmă tipare. Nu e grea şi nici simplă. E atât cât trebuie pentru ca Evian Kado să poată învăţa şi cât să poată urca, nu să trebuiască să trăiască în umbra primului single, singurul hit. E o melodie ce, după cum şi el a spus, e nevoie să o asculţi de 6 ori să îţi placă. Dar aşa, Evian Kado câştigă din nou. Timp petrecut împreună cu ascultătorii săi şi din nou asta îl face diferit şi mai bun. Devine intim într-un mod mental, Proust-ian cu viitorii lui prieteni. Voi.

http://www.eviankado.com

Comentarii

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...