Nu vreau să umplu tăcerea pentru că îmi spune adevărul.
Nu vreau să ascult tăcerea spunându-mi povestea ei despre vânturi ce spulberă nisipul fierbinte. Nu vreau să vizitez piramide făcute din cântecul de jale a mii de oameni ce mureau căzând din înălțimile unde locuiesc zeii.
Nu vreau să știu cum îi ardea trupul când sudoarea le pătrundea prin pielea smulsă de biciuirile zilnice când cereau o simplă gură de apă. Te-ai gândit că acei oameni nu au avut cum să se gândească cum e să nu ai o persoană iubită pentru că erau sclavi ce își dădeau viața pentru gloria altuia, a unui faraon?
Şi ei plângeau după persoanele ce le-au avut în brațe și care însemnau mult pentru ei. Însă ei le pierdeau altfel. Acele persoane mureau pentru gloria faraonului, fără să aibă vreodată nume, fără să știm azi de fapt ale cui sunt oasele ce țin drept fundație frumoaselor piramide. Să nu fii trist că nu mai ai un om lângă tine. Încerc să învăț și eu asta. Fii trist dacă e vina ta că nu ai știut să îl păstrezi.
Uneori simt că azi există așa de multă prefăcătorie și poftă de sex încât piramidele nu ar avea loc să ascundă în trupul lor de piatră atâția oameni ce aleg să nu se mai atașeze de un singur om și să-l țină pentru ei și să lupte pentru acesta. Tu cum ești oare?
Nu vreau decât să ascult povestea unei vieți ce continuă să existe chiar după ce doi oameni nu mai sunt împreună.
Nu vreau să îți curgă lacrimi. De ai plânge vreodată din lacrimile tale aș face o barcă de cleștar și purtându-te în brațele mele aș cânta râului să curgă mai lin, aș ridica oceanul spre cer şi l-aş face să se prăbușească din ceruri cum știu că m-aş prăbuşi eu de aş vedea lacrimi triste vreodată în ochii tăi.
Cu voce de copil temător și timid aș cere să te întorci după mine. Pentru că nu vreau să te uit. Nu îmi plac lucrurile ce curg precum apa. Îmi place să fiu doar acolo lângă tine numărând petale de cireș cum cad în sunete de timp trecut.
Vreau să mă pierd în junglă pentru a te ajuta să îți găsești drumul.
Vreau să fim măcar amici.
Comentarii