Treceți la conținutul principal

Îngeri ce vorbesc prin gura demonilor

Uneori se întâmplă lucruri ce ne surprind, ne plac și ne lasă cugetând atunci când se termină. Uneori lucrurile ce se întâmplă sunt banale precum un film la care te uiți din plictiseală și față de care nu ai nici o așteptare înafară de a te  distra temporar dar care apoi sfârșește prin a  te prinde, a te cuprinde și îți lasă lacrimi sau zâmbete pe chip.

Uneori e artă, e arta de a spune o poveste, alteori e modul în care imaginile înlocuiesc mii de cuvinte sau e poate doar golul pe care rutina îl macină în tine și pe care sufletul îl umple cu artă pentru a te menține pe linia umanității.

Uneori sunt replici banale sau prea profunde pe care nu le înțelegi decât prea târziu când diferite contexte le evocă și le aplică unor momente trecute din viața ta sau prea recente încât aproape par la prezent.

Uneori sunt întrebări despre lumea reală comparată cu lumea din rătăcite filme, de ce acolo e într-un fel care e la fel, diferit sau la fel de diferit precum fiecare gând ce îți trece prin minte.

Uneori sunt lecții pe care le înveți cum nu te aștepți, de unde nu te aștepți, uneori din viața de zi cu zi, de la oameni cunoscuți sau străini, de la locuri care le vezi doar o dată sau de prea multe ori, alteori înveți doar dacă ai suficientă dorință de a vorbi cu tine însuți. Uneori poți învăța lecții mari din filme mici.

Uneori e nevoie doar de o idee pentru a crede în mai mult, în a schimba modul cum vei vedea de acum sau de mâine viața, despre cum vei crede în mai mult bine sau cum să faci mai mult bine sau cum să te ridic când nimic nu e bine unde ar trebui.

Uneori contează doar să vedem ce e real și să mulțumim că putem învăța să râdem de minciuni…

Uneori trebuie să crezi că îngerii există și că nu se vor opri de la nimic în a îți șopti la ureche vorbele de care ai nevoie, trebuie să crezi că îngerii pot lua orice formă care își trece prin cap acum sau oricât te-ai gândi și uneori trebuie să crezi ca, dacă e nevoie, îngerii se vor folosi chiar de gura demonilor din jurul tău pentru a face auzit mesajul lor.

Uneori, din acest motiv, trebuie doar să asculți toți oamenii din jurul tău, chiar de par demoni…

Comentarii

Anonim a spus…
Adevarul-minciuna, binele-raul, ingerul-demonul, realitatea-iluzia ne fac sa vibram deopotriva...cateodata ingerul se zareste doar prin ochii unui demon.
Rafael a spus…
"Realiate" spune cel de sus "anonimul" ce e de fapt realitatea ? Este vre-o definitie reala?
Anonim a spus…
Fiecare dintre noi suntem o definitie a ideii de om. Iar definitiile sunt infinite...

Postări populare

Permisiunea de a iubi inteligent

Milioane de secunde au trecut de când eu am fost eu. Încerc pentru prima oară în luni să mă regăsesc, să regăsesc dramul de pasiune și iubire pentru cuvinte, să regăsesc omul ce crede în visuri și să regăsesc o oglindă în care să mă privesc și să încerc să observ ce și cât m-am schimbat. Simt că m-am schimbat. Am devenit un om ce dorește să piardă, un om ce se simte confortabil să se piardă și un om ce a pierdut ceea ce a jurat că îl va face diferit. Nu știu dacă voi reuși să mă salvez de mine însumi dar știu că milioane de cuvinte doresc să fie eliberate. Iubirea și speranța au fost mereu elementele ce le-am oferit și am fost cel ce râdea când, ca un copil, făceam cu ochiul Soarelui. Acum sunt cel ce stă în umbră, cel ce stă între patru pereți cu lumina mai mereu stinsă și cel ce urmărește speriat timpul așteptând o vorbă de prietenie, cuvinte familiare, de iubire sau o îmbrățișare. Am ajuns să fac toate acestea când m-am înstrăinat de casa ce am creat-o în mine în cei 12...

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...