Treceți la conținutul principal

Îngeri ce vorbesc prin gura demonilor

Uneori se întâmplă lucruri ce ne surprind, ne plac și ne lasă cugetând atunci când se termină. Uneori lucrurile ce se întâmplă sunt banale precum un film la care te uiți din plictiseală și față de care nu ai nici o așteptare înafară de a te  distra temporar dar care apoi sfârșește prin a  te prinde, a te cuprinde și îți lasă lacrimi sau zâmbete pe chip.

Uneori e artă, e arta de a spune o poveste, alteori e modul în care imaginile înlocuiesc mii de cuvinte sau e poate doar golul pe care rutina îl macină în tine și pe care sufletul îl umple cu artă pentru a te menține pe linia umanității.

Uneori sunt replici banale sau prea profunde pe care nu le înțelegi decât prea târziu când diferite contexte le evocă și le aplică unor momente trecute din viața ta sau prea recente încât aproape par la prezent.

Uneori sunt întrebări despre lumea reală comparată cu lumea din rătăcite filme, de ce acolo e într-un fel care e la fel, diferit sau la fel de diferit precum fiecare gând ce îți trece prin minte.

Uneori sunt lecții pe care le înveți cum nu te aștepți, de unde nu te aștepți, uneori din viața de zi cu zi, de la oameni cunoscuți sau străini, de la locuri care le vezi doar o dată sau de prea multe ori, alteori înveți doar dacă ai suficientă dorință de a vorbi cu tine însuți. Uneori poți învăța lecții mari din filme mici.

Uneori e nevoie doar de o idee pentru a crede în mai mult, în a schimba modul cum vei vedea de acum sau de mâine viața, despre cum vei crede în mai mult bine sau cum să faci mai mult bine sau cum să te ridic când nimic nu e bine unde ar trebui.

Uneori contează doar să vedem ce e real și să mulțumim că putem învăța să râdem de minciuni…

Uneori trebuie să crezi că îngerii există și că nu se vor opri de la nimic în a îți șopti la ureche vorbele de care ai nevoie, trebuie să crezi că îngerii pot lua orice formă care își trece prin cap acum sau oricât te-ai gândi și uneori trebuie să crezi ca, dacă e nevoie, îngerii se vor folosi chiar de gura demonilor din jurul tău pentru a face auzit mesajul lor.

Uneori, din acest motiv, trebuie doar să asculți toți oamenii din jurul tău, chiar de par demoni…

Comentarii

Anonim a spus…
Adevarul-minciuna, binele-raul, ingerul-demonul, realitatea-iluzia ne fac sa vibram deopotriva...cateodata ingerul se zareste doar prin ochii unui demon.
Rafael a spus…
"Realiate" spune cel de sus "anonimul" ce e de fapt realitatea ? Este vre-o definitie reala?
Anonim a spus…
Fiecare dintre noi suntem o definitie a ideii de om. Iar definitiile sunt infinite...

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti