Treceți la conținutul principal

În spatele unui zâmbet

in-spatele-unui-zambet

Note de puncte aruncate peste spaţiu şi nimicuri amestecate cu fire de păr amestecate cu memorii demult aruncate la un coş de gunoi ce zace la sute de kilometrii distanţă de mine.

Puncte de nimicuri aruncate ca nişte note ce sunt amestecate cu un trecut al unor memorii despre câteva fire de păr ce îmi zăceau rătăcite printre degete într-un loc la kilometrii distanţă amestecaţi precum nimicurile dintr-un coş de gunoi.

Un drum ce nu se repetă deşi mereu şi mereu nu îl doream pentru a îl vrea acum parte din viaţa mea la prezent şi tot ce aş repeta este să repet zilele ce se repetau atât de frumos când un zâmbet era suficient să ştiu că ai inima atât de fericită că mă aflu în spaţiul tău, aruncat acolo de destin pentru a deveni un nimic de gunoi în amintirile tale ce zac la sute de kilometrii distanţă în trecut precum nişte fire de păr aruncate după ce îţi faci o tunsoare nouă.

Un zâmbet era suficient să ai inima fericită, zâmbetul meu aruncat pe faţa ta suficient pentru a face spaţiul să nu pară un gunoi şi deşi ne aflam la sute de kilometrii eram amestecat cu emoţii ce mi-au zăcut în propria-mi sine pentru a se pietrifica în emoţii ce devin mai valoroase pe măsura ce se fosilizează în timpul ce a trecut până la clipa în care din nimic se va naşte zâmbetul tău atât de firav.

Un drum spre un zâmbet devine uşor legat de trecut şi va fi aruncat mereu cu capătul spre viitor, spre un spaţiu în care din nimic se nasc amintirile care vor aduce alte zâmbete ce vor cădea uşor pe chipul tău ca şi cum câteva fire de păr îţi gâdilă pielea ce zace de dorul de a fi atinsă de buzele unite într-un zâmbet ce va arunca la gunoi toate cele ce au fost rele pentru a face loc pentru curat şi mai bine.

În spatele unui zâmbet nu stă tot timpul un zâmbet dar când la sute de kilometrii observi o lumină nu o refuzi ci te arunci către ea alunecând prin spaţiul ce devine doar un loc de joacă pregătit să primească iar doi oameni care oricât de maturi ar părea au nevoie să devină cei doi copii ce erau când s-au cunoscut, copii adulţi ce au învăţat despre a creşte din greşeli aruncate la gunoi din greşeală.

“Nu te agăţa de trecut” este la fel de uşor precum a încerca să arunci un spaţiu ce se întinde pe sute de kilometrii la gunoi. Dar toate acestea sunt mai uşoare decât a nu regreta că trece greu timpul până când îţi voi săruta curând firele de păr pentru a te aduce pe drumul spre zâmbet.

Tot te iubesc, chiar şi azi când eşti în viaţa mea şi îţi mulţumesc că ai pus zâmbetul tău în spatele zâmbetului meu. În spatele unui zâmbet este doar tristeţea că am fost pus mereu primul când tu meriţi tot ce e mai bun întâi.

Te iubesc ca şi cum sute de kilometrii sunt două zâmbete ce nu văd decât un spaţiu ce merită umplut cu amintiri.

De ce agitaţia de cuvinte de la început?

Pentru a preţui liniştea de la sfârşit.
Un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…