Oriunde e dragoste, acolo sunt și eu...

Tinerețe frumoasă ca un vis, visuri ce le pierzi dormind, dormi pentru a uita de lucrurile care rămân în urmă. Ești ocupat atunci când dormi și încetezi să îți mai pese de tine, tot ceea ce faci este să fi ocupat cu inconștiența. Orice altă lume este lumea ta și devine locul unde ai loc, locul unde îți poți da seama de diferențele dintre reminiscențele altor lumi. E locul unde zâmbești ca ți cum ți-ar păsa și când zâmbești îți dai seama că e locul unde ai crezut că vei trăi. A fi singur e doar o singurătate, una singură, la fel de singură și ea și e bine căci în felul acesta nu ai decât o singură singurătate de aruncat pentru a ajunge în locul unde ai crezut că trăiești. Crede din nou ca și cum ai sta sub ploaie așteptând norii să dispară pentru a putea țipa la soare. Gândește-te că probabil gândești. Vorbește ca și cum ai avea o voce. Vino mai aproape de marginea unei prăpăstii  ca și cum ai vrea să te arunci însă tot ce trebuie să faci este să te bucuri de priveliște. O prăpas...

Dincolo, peste umărul meu, e o altă lume în care alergi și îți pierzi drumul, unde totul devine atât de rece încât și noaptea se simte uscată, uscată până la tortură… Dincolo de umărul meu e o altă lume spre care privesc prin zidurile ce le-am construit să mă apere de acea lume dar care au devenit zidurile ce mă țin captiv și nu mă lasă să evadez spre lumea de acolo, la un umăr distanță. Dincolo de umărul meu e o lume în care alții se mânjesc cu noroi și se spală în gropile lor din care nu pot să iasă, gropi ale propriei lor voințe goale. Poate de aceea alții se mânjesc cu noroi, pentru a acoperi propriile făpturi ce nu le mai recunosc nici ei înșiși, pentru a crea o mască ce, deși din noroi, e mai curată decât materialul din care le e construită ființa. Dincolo de umărul meu plouă însă cu dăruirea altora și astfel noroiul se scurge de pe fața acelora mânjiți și umple gropile în care se află și astfel unii oameni se ridică iar spre ceva mai bun. În lumea de dincolo de umărul meu cont...

Uimit. Ignorant, mic, nou născut și nedrept. Umplut de viață, admirație și proaspete dorințe. Dublin e un oraș uimitor. Un amestec total de senzații, emoții a explodat în mine și la fiecare pas sau colț de stradă spuneam ceva ce compara ceea nu știusem niciodată despre Dublin cu ceea ce mă izbea prin prezență. Cultură și foarte multă tinerețe și clasă, etichetă sunt cuvinte care trebuie să nu lipsească din adevărul despre acest oraș care astăzi mi-a dat o nouă lecție despre cum nu trăim suficient pentru a afla cât mai multe despre lumea în care trăim. Am fost oarecum ignorant despre venirea în Dublin și starea de spirit îmi era neutră, eram interesat de a găsi mai mult un loc cu internet în care să mă pierd în legătura cu oamenii ce i-am lăsa acasă decât să mă pierd în frumoasa metropolă. Clădiri foarte moderne și clădiri foarte clasice, totul aproape perfect îngrijit, spălat chiar, arhitectural uimitor îmbinat totul și nici un loc liber care să nu fie plantat cu ceva nou care să...

Note de puncte aruncate peste spaţiu şi nimicuri amestecate cu fire de păr amestecate cu memorii demult aruncate la un coş de gunoi ce zace la sute de kilometrii distanţă de mine. Puncte de nimicuri aruncate ca nişte note ce sunt amestecate cu un trecut al unor memorii despre câteva fire de păr ce îmi zăceau rătăcite printre degete într-un loc la kilometrii distanţă amestecaţi precum nimicurile dintr-un coş de gunoi. Un drum ce nu se repetă deşi mereu şi mereu nu îl doream pentru a îl vrea acum parte din viaţa mea la prezent şi tot ce aş repeta este să repet zilele ce se repetau atât de frumos când un zâmbet era suficient să ştiu că ai inima atât de fericită că mă aflu în spaţiul tău, aruncat acolo de destin pentru a deveni un nimic de gunoi în amintirile tale ce zac la sute de kilometrii distanţă în trecut precum nişte fire de păr aruncate după ce îţi faci o tunsoare nouă. Un zâmbet era suficient să ai inima fericită, zâmbetul meu aruncat pe faţa ta suficient pentru a face spaţiu...

Astăzi am vorbit cu un străin despre vorbe. Despre vorbele lumii, despre vorbe ce ar putea părea înţelepte dacă am înţelege de ce au fost rostite. Nu ştiu cine a gândit prima dată următoarele vorbe, nu ştiu cine a reuşit să le spună prima oară, apoi, cine a ştiut să le scrie pentru întâia oară şi nu ştiu cine le-a considerat înţelepte întâia oară pentru a fi date mai departe lumii: “Ne naştem singuri şi murim singuri…” Astăzi la aceste vorbe am răspuns cu: "învăţăm să fim acolo pentru alţii ca ei să nu fie singuri prin clipele în care noi înşine suntem singuri şi învăţând despre noi"... Viaţa începe cu o lumină, atunci când ieşim din pântecul ce ne-a ocrotit şi se termină figurat cu lumina spre care mergem atunci când sufletul nu mai poate fi legat de trupul nostru. Suntem prinşi între două felinare şi credem că e mai bine pentru noi să fim mereu alături de alţii pentru a învinge singurătatea. Suntem alături de alţii însă fără a fi alături de ei cu ce au nevoie şi l...

Pe zi de ploaie, pe zi de frig, un nume a capatat chip. e vorba mea atunci cand cunosc o noua persoana cunoscuta doar prin vorbe si realitati virtuale.   Doua inimi s-au cunoscut, doua inimi au stat aproape si totusi, poate nu a fost destul. Doua inimi si-au simtit trupurile ce le tin inchise lipindu-se, si-au simtit caldura si au batut poate, in acelasi timp, in acelasi fel.   Mie mi-a parut bine sa te cunosc.

Sau am umblat pe campuri pentru a imortaliza maci... ? Rosii si adanci, atat de grei si simplu sprijiniti de o codita ca un fir de par, sunt ei cei ce dau culoare aurului din lanurile de grau, cei ce fac argintul liniilor de tren sa luceasca mai orbitor in soare. Nuferi si maci, uscat si noroi, apa si paine, sunt lucruri ce excita simturile, ochi, nas, piele... Excita si incita oameni, invita la somn, unul de veci pentru a te bucura de reintoarcea si revenirea prin putrezire inapoi in natura, apasari si degete degerate ca in povestea fetitei cu chibrituri de care vorbeam intre doua drumuri cu avionul, dincolo de nori, cand am trecut de ceata si gri-ul cotidian si am dat de soarele ce numai de ziua mea il vad asa cum l-am vazut in acea zi... A fost frumos sa fiu eu insumi anul trecut si acum realizez ca aceasta este ultima insemnare pentru 2007 desi o scriu azi in 2008 si 2008, desi o scriu la 9 zile dupa inceperea acestui an pe care doar altii stiu cum va fi numai eu nu. Vreau c...