Treceți la conținutul principal

Am umblat prin noroi ca sa culeg un nufar...

Sau am umblat pe campuri pentru a imortaliza maci... ? Rosii si adanci, atat de grei si simplu sprijiniti de o codita ca un fir de par, sunt ei cei ce dau culoare aurului din lanurile de grau, cei ce fac argintul liniilor de tren sa luceasca mai orbitor in soare. Nuferi si maci, uscat si noroi, apa si paine, sunt lucruri ce excita simturile, ochi, nas, piele... Excita si incita oameni, invita la somn, unul de veci pentru a te bucura de reintoarcea si revenirea prin putrezire inapoi in natura, apasari si degete degerate ca in povestea fetitei cu chibrituri de care vorbeam intre doua drumuri cu avionul, dincolo de nori, cand am trecut de ceata si gri-ul cotidian si am dat de soarele ce numai de ziua mea il vad asa cum l-am vazut in acea zi... A fost frumos sa fiu eu insumi anul trecut si acum realizez ca aceasta este ultima insemnare pentru 2007 desi o scriu azi in 2008 si 2008, desi o scriu la 9 zile dupa inceperea acestui an pe care doar altii stiu cum va fi numai eu nu.
Vreau cadoul de craciun de anul trecut sa il pot avea si de craciunul din acest an, vreau ce am trait sa nu mai traiesc decat daca voi invata si voi reusi sa zambesc la sfarsitul unei relatii in ma voi oferi si nu voi da nimic ptr ca voi primi nimic desi se va crede ca am tot.
Iti scriu si va scriu, mi-e dor de fiecare dintre voi si multumesc pentru ca sunt singur printre voi! Al vostru pe vecie desi pentru prea putin timp, Denis.
http://denisthelover.blogspot.com/ http://scriudespretine.wordpress.com/

Etichete

Etichete:

Comentarii

Anonim a spus…
Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my site, it is about the CresceNet, I hope you enjoy. The address is http://www.provedorcrescenet.com . A hug.
15 ianuarie 2008 la 08:19
Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Un comentariu
Citeşte tot articolul

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

A începe să scrii din tine

A scrie este ușor dacă înțelegi că a scrie este greu. A scrie înseamnă a culege rândurile din mintea ta, cuvintele ce curg între minte și inimă. între timpul de când se nasc și clipa când nu le lăsăm să treacă și să fie uitate fără să fi fost oferite. A scrie înseamnă să începi să vorbești. A scrie înseamnă să începi să vorbești cu tine, despre tine, despre ce știi despre tine raportat la lumea și viața ta ce ai trăit-o până în clipa când așterni o bucată din cine ești pe hârtie. A scrie este o mână dusă la buze, o mână ce o poți folosi precum un căuș, să amplifice sunetele, ca atunci când strigi după cineva, ca o mână ce duce zahăr pe niște buze ce au simțit amarul sau precum un deget ce poate opri o vorbă urâtă să iasă, o vorbă ce poate e apoi regretată. A scrie este un pas făcut de noi, de mână cu noi pe o parte și cu lumea întreagă de alta. A scrie înseamnă a așeza primul rând. Primul rând este precum o mână așezată pe clanța unei u...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul