Treceți la conținutul principal

Am umblat prin noroi ca sa culeg un nufar...

Sau am umblat pe campuri pentru a imortaliza maci... ? Rosii si adanci, atat de grei si simplu sprijiniti de o codita ca un fir de par, sunt ei cei ce dau culoare aurului din lanurile de grau, cei ce fac argintul liniilor de tren sa luceasca mai orbitor in soare. Nuferi si maci, uscat si noroi, apa si paine, sunt lucruri ce excita simturile, ochi, nas, piele... Excita si incita oameni, invita la somn, unul de veci pentru a te bucura de reintoarcea si revenirea prin putrezire inapoi in natura, apasari si degete degerate ca in povestea fetitei cu chibrituri de care vorbeam intre doua drumuri cu avionul, dincolo de nori, cand am trecut de ceata si gri-ul cotidian si am dat de soarele ce numai de ziua mea il vad asa cum l-am vazut in acea zi... A fost frumos sa fiu eu insumi anul trecut si acum realizez ca aceasta este ultima insemnare pentru 2007 desi o scriu azi in 2008 si 2008, desi o scriu la 9 zile dupa inceperea acestui an pe care doar altii stiu cum va fi numai eu nu.
Vreau cadoul de craciun de anul trecut sa il pot avea si de craciunul din acest an, vreau ce am trait sa nu mai traiesc decat daca voi invata si voi reusi sa zambesc la sfarsitul unei relatii in ma voi oferi si nu voi da nimic ptr ca voi primi nimic desi se va crede ca am tot.
Iti scriu si va scriu, mi-e dor de fiecare dintre voi si multumesc pentru ca sunt singur printre voi! Al vostru pe vecie desi pentru prea putin timp, Denis.
http://denisthelover.blogspot.com/ http://scriudespretine.wordpress.com/
Un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe:
”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns:
”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști...
”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm.

Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție, acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poate și a ta, capătă…

Atingerea unui INGER.....

Iar cand ingerii ating pamantul razele soarelui palesc pentru a le putea vedea fetzele pline de simplitate si dorinta. Dorinta de a fi acolo mereu sa te apere...Dorinta la ingeri.... e venita din simplul lor de a fi.. e alegerea lor... sau este ceva impus lor? Ador ingerii prin puritatea a tot ce simbolizeaza. Fiecare om vede altceva si intelege altceva cand spui inger. Ingerii pe pamant sunt copii ce alearga in jurul nostru. Ingeri sunt cei pentru care merita sa lasam viata asta fizica si facem acel pas care ne va transforma si ne va pastra mereu langa cei dragi pentru a-i ocroti. Ingerii sunt langa cei dragi in timpul somnului. Cel putin asa uram celor dragi..." vise placute, ingerii sa te sarute..." de ce nu le uram oare sa devina ei insisi ingeri? Eu mereu am visat sa ajung un inger. Oare sunt ingerul cuiva? Ce sunt ingerii atata timp cat nimic rau nu e in jurul nostru si totul merge asha cum ne dorim? Mereu am vazut ingeri in spuma marii... Spuma marii e modul in ca…

30 de ani. Dacă sunt bun nu sunt luat de prost.

Un articol amestecat în emoții și gânduri. Un articol dintr-o serie de articole.

Este un prag. 30 de ani sunt un prag.
Un prag ce se măsoară mental și peste care au trecut și alții dar niciodată eu.
De aceea este un prag important.

Este vârsta la care las anii 20 în spate cu totul.
Este vârsta la care uneori mă judec și judec că sunt judecat.

Prima judecată este să aleg ce am bun și ce schimb din ce am mai puțin bun.

Ce am bun ar trebui să fie ceea ce am făcut pentru alții iar alții ar trebui să facă ce au învățat bun din ce am făcut bine, conștient sau nu, că am ales sau nu...

Ce schimb? Nu știu încă.

Când am început să scriu acest articol aș fi vrut să schimb acea parte din mine care tace din gură când alții depășesc anumite limite.
Să schimb acea parte care tace din gură, care tace pentru că a învățat că nimic nu contează mai mult decât omul și ce poate deveni el comparativ cu ceea ce iese pe gura acelui om în acel moment.
Aș fi vrut să schimb acea partea și să îi adaug un ”Taci în…