Sau am umblat pe campuri pentru a imortaliza maci... ?
Rosii si adanci, atat de grei si simplu sprijiniti de o codita ca un fir de par, sunt ei cei ce dau culoare aurului din lanurile de grau, cei ce fac argintul liniilor de tren sa luceasca mai orbitor in soare. Nuferi si maci, uscat si noroi, apa si paine, sunt lucruri ce excita simturile, ochi, nas, piele...
Excita si incita oameni, invita la somn, unul de veci pentru a te bucura de reintoarcea si revenirea prin putrezire inapoi in natura, apasari si degete degerate ca in povestea fetitei cu chibrituri de care vorbeam intre doua drumuri cu avionul, dincolo de nori, cand am trecut de ceata si gri-ul cotidian si am dat de soarele ce numai de ziua mea il vad asa cum l-am vazut in acea zi... A fost frumos sa fiu eu insumi anul trecut si acum realizez ca aceasta este ultima insemnare pentru 2007 desi o scriu azi in 2008 si 2008, desi o scriu la 9 zile dupa inceperea acestui an pe care doar altii stiu cum va fi numai eu nu.
Vreau cadoul de craciun de anul trecut sa il pot avea si de craciunul din acest an, vreau ce am trait sa nu mai traiesc decat daca voi invata si voi reusi sa zambesc la sfarsitul unei relatii in ma voi oferi si nu voi da nimic ptr ca voi primi nimic desi se va crede ca am tot.
Iti scriu si va scriu, mi-e dor de fiecare dintre voi si multumesc pentru ca sunt singur printre voi! Al vostru pe vecie desi pentru prea putin timp, Denis.
Comentarii