Treceți la conținutul principal

Azi noapte am coborat in iad...

O noapte scurta, calda si prea luminata. O noapte in care am visat ceea ce de mult nu am simtit. Eram in casa bunicilor unde acum locuiesc parintii mei, eram in camera unde mi-am petrecut multe veri si care oficial ar trebui sa fie camera mea desi ajung sa stau in ea doar 3-4 zile pe an. eram in casa pe care nu o mai suport desi mi-e dor de ea, eram cu cei ce imi sunt tata si mama. M-am certat ingrozitor cu tata in visul meu (popular cearta ar insemna impacare, si daca ma gandesc trebuie sa ma impac doar cu gandul ca mi-a devenit tata in timp) si, plangand, m-am intins pe patul acoperit de o covertura taraneasca verde. Mama a venit atunci si m-a mangaiat. Acea caldura din palma ei o simt si acum, la multe ore dupa trezire si din nou, cu gandul la ea tremur si as plange. Mi-e atat de dor de mama, cea pe care o aud aproape zilnic dar care nu m-a atins niciodata sau nu imi amintesc eu sa o fi facut-o in modul in care a facut-o azi noapte. M-a linistit de durerea pricinuita de tata desi plangeam mai tare vazund-o langa mine asa de calda. Nu am inteles visul dar m-a durut si mi-a placut. In aceasta noapte nu voi dormi singur si va fi prima oara alaturi de... Simt nevoia de casa, nevoia unei imbratisari, nevoia unui prieten dar PRIETEN, simt nevoia unei libertati si unei zile de primavara, zi de mai, 29 mai. Simt nevoia unui cadou, sa il fac, sa il primesc, doresc o floare, o fotografie, doresc pe oricine. Atat de sincer te iubesc strainule, straino, tu cel ce poate citesti astazi, jurnalul meu. Atat de intim incat doar eu stiu ce simt iar tu poti doar sa iti imaginezi sau sa retraiesti ceea ce curge acum prin gandul si sangele meu albit de... Te sarut si te iubesc, pe tine!
http://denisthelover.blogspot.com
http://scriudespretine.blogspot.com
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Unitatea de măsură a amintirilor

Cineva m-a întrebat acum câteva clipe: ”Oare dorul se măsoară în gânduri?...” Am răspuns: ”Cred că dorul se măsoară în amintiri. Fără să le ai cu cineva nu îi poți duce dorul...” Am rămas însă cu un gând ce a șezut cuminte, ce și-a așteptat rândul și care apoi s-a ridicat și, precum un bătrân împăcat cu zilele, a venit spre mine, m-a privit cu ochi senini și și-a pus în fața mea dorința de a ști... ”De ce emoțiile se păstrează în amintiri?” De cele mai multe ori amintirile sunt despre oameni, despre ceea ce am simțim când eram lângă ei, despre locurile unde acei oameni ne-au făcut să creștem, fără să știm. Fiecare amintire este probabil o bornă kilometrică ce marchează clipa în care urma să învățăm în viitor o nouă lecție , acel semn de carte care ne face să înțelegem de ce s-a întâmplat trecutul și unde și cum am mers ca indivizi mai departe prin viață. Nu pot să nu mă gândesc la nici o amintire fără să nu mă gândesc la ce am ajuns și, cum prin ele, o viață, a mea, poat...
Un comentariu
Citeşte tot articolul

Un titlu pentru un artist

De cele mai multe ori am scris în atâtea cuvinte întortocheate încât mi-am pierdut capacitatea de a scrie și gândi simplu și poate obiectiv. Mi-au plăcut atât de multe amestecurile de cuvinte pompoase și mi-au folosit atât de mult pentru a deruta ”prada” încât acum, când am nevoie să redescopăr modul simplu mă pierd iar în mine. Mi-a fost re-prezentat un stil nou de a fi ce acum, privind în urmă zace la zece ani în urma mea. Atunci mi-a adus ce am avut mai bun în viață dar urmându-l am ajuns să îmi permit prea multe, prea multă masculinitate, prea multe standarde înalte și le-am ales pierzând o bucată mare de inimă. Acum sunt cel mai probabil la finalul a ce ar fi trebuit sa fie durată și din respectul ce l-a câștigat, pentru faptul că deși rămân singur pe drumul emoțiilor în doi mi-a deschis ușa asumărilor, pentru ca le-a regăsit în mine și le voi urma de acum. Voi încerca să scriu propoziții scurte, simple care sper să ofere măcar strângerea de mână practică, bărbătească. Sunt c...
Trimiteți un comentariu
Citeşte tot articolul

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii...
2 comentarii
Citeşte tot articolul