Al doilea de doi ochi şi două voci care s-au găsit la plăcere şi în clipe lipsite de surâs.
Al doilea de doi ce s-au apropiat şi în care cuvintele au devenit şi ele mai prietene şi mai uşor de spus.
Al doilea de doi ce şi-au rupt mai mult barierele proprii ale unor firi mândre şi şi-au zis cât de importanţi devin unul pentru celălalt sau cât se bucură să ştie că pur şi simplu, chiar şi după multe multe momente de distanţă pot vorbi apoi iar ca şi cum nimic nu a trecut nevorbit.
Al doilea de doi ce îşi aruncă mereu poduri pentru a le uni drumurile uneori paralele dar care visează că undeva, cândva, vor putea fi aproape împărţind mai multe clipe ca prieteni şi mai buni.
Al doilea de doi de când ne-am lipit urechile de vocea celuilalt fără a le fi la fel de ruşine să ceară dacă e nevoie de ceva şi sincer nu ştiu dacă aş vrea să îi refuz ceva. Sper doar să nu ne schimbăm în mai rău în loc de bine şi dacă asta nu se va întâmpla atunci nimic nu ar trebui să intervină în a scrie despre al treilea de doi sau al “multelea” de doi.
Al doilea de doi în care mai rar aproape, fără a mai merge la filme la fel sau fără a mai mânca din gogoşi şi clătite la fel, am putut vedea că se poate şi la distanţă uneori să împarţi momente importante şi să fii înţeles chiar dacă uneori nervii au umbrit uneori gropiţele din obrajii amândoura.
Al doilea de doi în care am pierdut cadoul din primul de doi şi am regretat asta mai mult ca şi cum aş pierdut un cadou de la părintele meu dar am putut să mă bucur de încurajarea că orice pierdere va fi completată tot prin legătura dintre noi doi, ce nu o vreau mai slabă.
Al doilea de doi în care pot să zic “La mulţi ani!” pentru ziua din care eşti în viaţa mea şi “Mulţumesc!” aşa cum ştii că fâstâcit îl zic.
Al doilea an de doi în care tot Prinţul meu eşti pentru că Prinţ e prescurtare de la Prieten! Mulţumesc M. pentru prietenia ta!
Comentarii