Treceți la conținutul principal

Aceleaşi gânduri mari au alte nume

acelasi-ganduri-mari-au-alte-nume

“Aceleaşi gânduri mari au alte nume şi alţii iar le spun…”

Azi am vorbit despre oglinzi ce au furat ceva din viaţa mea deşi vorbeam de viaţa ei. Azi mi-am zis că oglinzile în care mă uit şi m-am uitat mereu, oriunde am fost, mi-au purtat cu ele reflexia a celui ce şi eu l-am uitat. E vorba despre cel mai bun prieten imaginar pe care l-am avut şi pe care l-am înlocuit cu mine.

Oglinzile sunt cele ce mi-au fost prietene adevărate privindu-mă cum plâng sau râd în faţa lor, cum stau singur sau fericit şi, tăcute, mi-au arătat că în orice obiect în care mă pot oglindi s-a aflat lângă mine prietenul meu imaginar de care, ele, au avut grijă.

Prietenul meu imaginar e celălalt eu, acela ce îmi zicea să ies zâmbind din casă să pot zâmbi oricui pe stradă astfel încât cei cărora le zâmbesc să li se schimbe chipul în forme de întrebare “Era oare cineva cunoscut de care nu îmi amintesc acum?” sau “Cine o fi sau de ce râde la mine?” pentru ca apoi să îşi dea seama că pe chipul lor a apărut de asemenea un zâmbet. E prietenul meu imaginar ce mă sfătuia cum să arăt bine la vreun eveniment unde ştiam că pot fi admirat de cineva care speram să mă admire, să i se pară că strălucesc, e acelaşi prieten care apoi zicea “Dar ieşi pe uşă ca până ajungi tu pleacă toţi”. Era celălalt eu care mereu găsea ceva bun când totul era bine sau nu era bine. Era reflexia mea care îmi arăta cum mă văd ceilalţi când mă privesc.

Oglinzile pot însă oglindi doar dacă e un strop de lumină în jurul lor. M-am gândit apoi la lumină şi ce lumină aduce oglinda pe întinderea rece a oglinzilor din jurul meu. Apoi mi-am dat seama că lumina vine din tot ce a fost bun odată şi că nu trebuie să uit de trecut ca să pot să fiu fericit în viitor. Evoluţia nu înseamnă ceva nou ci doar a învăţa să rămâi la lumina ta.

Astăzi am zis cuiva aşa:

“…nu uita. Foloseşte asta (iubirea primită în trecut) ca ancoră sau ca stâlp ce luminează pe drumul tău ce uneori e mai întunecat...

Foloseşte iubirea primită ca semn şi sursă de energie care nu se consumă. Viaţa nu trebuie să se îndepărteze de un punct numit reper. Trebuie să orbiteze doar în aria lui de lumină. Dovadă Pământul: uneori e iarnă, alteori e vară dar rămâne mereu pe o elipsă în jurul Soarelui său.

Nu e ceva ştiinţific. E poate doar alegerea şi bucuria lui, înţelepciunea lui de a nu se duce spre întuneric indiferent că suprafaţa lui a fost lipsită de forme de viaţă ce se iubesc între ele, fie că a fost cândva lipsit de atmosferă, şi era doar o suprafaţă pietroasă şi era urât...”

Îndreaptă totul din viaţa ta spre Soarele tău. Chiar şi bucuria de a privi o floare ce ai adunat-o singur, singură pentru tine să îi simţi parfumul ce îţi aduce aminte de ceva, cineva, fie că ai adunat-o şi ai arătat-o Soarelui pentru a o oferi caldă, cuiva…

Comentarii

livia a spus…
Si acolo iti doresc sa ramai pentru cat mai mult timp, sa ne culegi si noua ganduri si simtiri frumoase, pentru ca o faci foarte bine.

Am citit . Mi-a placut. Raman in urmarire ;) .

Postări populare

A oferi din ceea ce ne aduce fericire

“ A oferi ”. Acesta este modul prin care încă de la început micul nostru blog a reuşit să se transforme dintr-o simplă carte de gânduri într-o casă unde firavele gânduri îşi pot întâmpina cititorii. Numărul celor ce deschid uşa către lumea acestui blog a crescut, creşte odată cu timpul şi astfel, am ajuns la momentul în care putem încerca să combinăm utilul cu bucuria de a oferi mai departe la rândul nostru, altora. Oferim posibilitatea ca dumneavoastră să puteţi pune însemnele paginii dumneavoastre web, a afacerii dumneavoastre, a produsului pe care imaginaţia dumneavoastră l-a creat pe un spaţiu pe care îl punem la dispoziţie spre închiriere. Puteţi pune chiar imaginea dumneavoastră… Facem acest lucru pentru a sprijini o fundaţie, “ Şansă pentru Şansă ” pe numele ei, ce încearcă să construiască proiecte dedicate persoanelor diagnosticate cu cancer sau leucemie din România. Sumele obţinute din această închiriere a spaţiului web pe care îl oferim ca platformă publicitară

Gandurile unui nebun violent. Prieten si timp. Iasi si eu. Romania si tu.

de ce ma defineste verbul "a vrea"??? poate pentru ca nu am nimic... poate pentru ca nu am reusit sa am nimic... poate pentru ca e puternic....de ce sunt obsedat de trei puncte... poate pentru ca am lasat totul in suspensie...poate pentru ca imi e frica sa imi termin sirul gandurilor...poate pur si simplu pentru ca vreau sa-mi descriu in scris bataile inimii...te-am mai intrebat de ce te urasc...nu vrei sa-mi raspunzi...poate pentru ca iti e frica...iti e frica ca poate voi rabufni odata... poate voi stoarce ultima picatura deja putreda de omenie din mine pentru a te spala cu ea...pentru a o scuipa in batista cu care iti stergi gandurile de la temple...si a ti-o tranti asa cu scarba in fata.. vreau sa te sufoc cu ultimul meu dram de bun simt...vreau sa mori in chinurile prostiei in care te scalzi...vreau sa accepti ca am fost nu bun...ca am fost cel mai bun...ca ai stiut...ca ai fugit de mine...ca ai stat in umbra mea preferand sa ma tragi in spate...vreau sa te milogesti

Nebun de alb, regina neagra pentru vesnicie

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna De cand ma simt tot mai bogat de tine Si-mi stau pe tample soarele si luna Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine... Si uite n-are cine sa ne-ajute Abia-si mai tine lumea ale sale Si-ntr-un perete alb de muze mute Nebunii negri cauta o cale... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Prin gari descreierate accidente Marfare triste vin in miezul verii Iar eu sunt plin de gesturi imprudente Ca sa te apropii si ca sa te sperii... Jur imprejur privelisti aberante Copii fragili ducand parinti in spate Batrani cu sanii gri de os pe pante Si albastrosi venind spre zari uscate... Si te iubesc cu mila si cu groaza Tot ce-i al tau mi se cuvine mie Ca un nebun de alb ce captureaza Regina neagra pentru o vesnicie... Mi-e dor de tine si iti caut chipul In fiecare margine a firii In podul palmei daca iau nisipul Simt un inel jucandu-se de-a mirii... I-aud prin batalii