Când sângerezi iubire e semn că în inima ta există viaţă. Când în inimă ai viaţă înseamnă că porți pe buze vârfuri de melodii ce se desfac în jurul tău şi te învăluie precum puful de păpădii ce îl sufli în vânt.
Când simţi că eşti cu sufletul mai uşor şi îţi permiţi să zbori ajungi până la fulgii de nea ce se ascund în înaltul cerului unde strălucesc sub razele de soare ce nu poate, din dragostea pentru sclipirea lor, să îi topească.
Când poţi zbura atât de sus, fie că eşti cu gândul doar acolo, înseamnă că măcar odată în viaţa ta, care nu e mereu prea frumoasă poate, ai simţit că ţi se oferă bucuria de a spune cuiva “te iubesc” sau că eşti pe drumul de a te îndrăgosti măcar, nebuneşte.
Când toată fiinţa ta e plină de fericirea ce pulsează din inima de care ti-a fost dor să o simţi bătând puternic în piept, te uiţi spre viitor altfel. Cu încredere, cu spatele drept, cu privirea senină şi nu îţi e teamă să faci pasul înainte.
Când ai gustat, în copilărie din zăpadă ai simţit uluire când puful cel rece s-a transformat în apă ce s-a încălzit pe limba şi buzele tale. Ai simţit uluire dar bucurie şi ai continuat să te arunci prin zăpadă, ai scuturat copaci pentru a îţi acoperi părul ciufulit de sub fesul ce nu suportai să-l mai porţi cu fulgii ce au coborât pe pământ de sus, de la soare.
Nu uita acea bucurie, nu uita că poţi simţi viaţa sărutându-ţi pielea atunci când te doare vindecarea când sângerezi cu iubire pentru că nu mai eşti lângă un om pe care, din nou, îl credeai potrivit să îl numeşti suflet pereche. Ca să te vindeci trebuie să te doară, dar nu înseamnă că nu poţi fugi acum, când iernile cu zăpadă sunt rare, cu toată durerea din tine, să guşti iar din copilărie, să vezi şi să simţi că trăieşti mai departe căci alte forme de fericire există!
Ca să scurtezi drumul lacrimilor spre bărbie există un truc. Zâmbetul.
Zâmbeşte şi lacrimile nu vor mai sta atât de mult pe faţa ta, curgând de la colţul ochilor până la linia bărbiei, ci vor fi pierdute în acest drum undeva pe la mijloc dacă vrei, ghidate spre colţul buzelor tale ce e ridicat într-un surâs şi chiar de le simţi gustul amar, ştii că ajung iar in tine, şi astfel, sentimentele tale nu se pierd pentru lumea ce poate nu merită să te aibă ca pereche de suflet în aceste momente.
Ştii, arăţi minunat acum, cu privirea ce se uită cald nu doar la aceste rânduri ci şi la sufletul tău. Arăţi minunat!
Zâmbeşte, căci de azi, de mai vii pe aici, suntem împreună.
Comentarii
Frumos blog!