Pot spune cuvinte frumoase despre albul ce este în jurul nostru, despre copii cu obrajii roşii ce nu se mai dau cu sania prin zăpadă şi sunt îmbujoraţi de adrenalina împușcăturilor sau obţinerii de level-uri la jocurile pe internet.
Putem însă asculta o poveste. Mi-a venit în gânduri datorită albului de afară.
Povestea Albei ca zăpada şi leucemia.
A fost cândva, acum puţină vreme totuşi o împărăteasă frumoasă. Era frumoasă pentru familia ei şi domnea în spaţiul acela, fericită alături de soţul ei. Stând la fereastră într-o zi de iarnă se lăsă pierdută de peisaj şi, neatentă, se înţepă în deget cu acul cu care cosea la hainele ce le pregătea împăratului. Văzând contrastul dintre roşul picăturilor de sânge curs din degetul ei, negrul pervazului geamului şi albul florilor de gheaţă îmbobocite pe acesta îşi dori, ca într-o zi, să aibă o fetiţă cu pielea albă ca neaua, părul negru ca abanosul şi buzele roşii precum sângele.
Nu după mult timp dorinţa i se împlini şi aduse pe lume o copilă frumoasă precum orice prinţesă din basme şi care împlinea întocmai şi ceea ce mama îşi dorise în acea zi de iarnă.
Prinţesa creştea elegant educată şi se făcea mai frumoasă cu fiecare an al vieţii.
Într-un regat vecin domnea o împărăteasă rea, cu puteri magice şi care dușmănea orice om şi care ar fi făcut orice să îi facă să sufere. Tot această împărăteasă rea avea şi o oglindă fermecată pe care o întreba zilnic cine să îi fie următoarea victimă.
Auzind de la oglindă de Albă ca zăpada, a decis să o chinuie pe aceasta şi familia ei. A făcut o vrajă şi prinţesa noastră, mergând la un control medical, a primit diagnosticul “leucemie”.
O luptă crâncenă a început pentru recuperarea sănătăţii prinţesei şi deşi avea ca părinţi un rege şi o împărăteasă aceştia nu aveau destule bogăţii să facă tot ce era necesar pentru tratamentul Albei ca zăpada.
Speriată de necazul ce l-a adus pe capul celor din jur ce se chinuiau să o salveze prinţesa a fugit prin lume căutând să le aline suferinţa părinţilor ei dar să găsească şi forţa de a lupta pentru sine. Mergând speriată de colo colo ajunge la uşa a 7 ONG-uri pitice dar care toată ziua lucrau cu devotament să ajute pe cei ce au nevoi.
Cele 7 ONG-uri pitice au luat-o în grija lor însă nu au putut face mai nimic deoarece împărăteasa cea rea pândea mereu din umbră şi punea beţe în roate fie la găsirea de sponsori umplând inima şi mintea oamenilor cu neîncredere sau dezinteres, fie nu dădea voie ONG-urilor să crească împăienjenind drumul spre putere a acestora cu cerinţe prea mari sau nedrepte de la stat.
Astfel viaţa prințesei se stingea pe măsură ce timpul trecea şi într-o zi aceasta, luând o gură dintr-un măr nu mai avu puterea să înghită şi se înecă şi muri.
Degeaba stăteau acum cele 7 ONG-uri lângă ea, degeaba presa dorea acum să îi facă sicriu de cleştar transparent pentru a face din ea un exemplu pentru salvarea altora, prinţesa noastră rămâne moartă deoarece prinţul, Speranţa, vreo firmă sau om cu avere ce are prea mult nu a dorit să o sărute să o readucă la viaţă. Şi nici Statul cel otrăvit de regina cea rea nu face nimic cât e sub vraja cruzimii şi lipsei de interes.
Acum, în acel sicriu, doarme pe veci o prinţesă cu pielea albă ca zăpada, albă precum celulele ce provoacă leucemie. De aceea era albă. Era bolnavă. Dar era prințesă în regatul ei şi putea fi salvată.
Comentarii